În universul concentraționar românesc de la mijlocul veacului trecut, aproape trei milioane de deținuți, mulți dintre ei știuți sau neștiuți, candidați la sfințenie, au devenit adevărați magi ai dorului.
Fapte 13, 13-24
În zilele acelea, Pavel și cei ce erau împreună cu el s-au urcat în corabie și au venit de la Pafos la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei și, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au șezut. Și, după citirea Legii și a Prorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiți! Și, ridicându-se Pavel și făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbați israeliți și cei temători de Dumnezeu, ascultați: Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinții noștri și pe popor l-a înălțat, când era străin în pământul Egiptului, și cu braț înalt i-a scos de acolo, și vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. Și, nimicind șapte neamuri în țara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moștenire. Și, după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel prorocul. Atunci ei au cerut rege, iar Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din seminția lui Veniamin. Apoi, înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: «Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele». Din urmașii acestuia, Dumnezeu, după făgăduință, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinței la tot poporul lui Israel.








