Dicţionar liturgic: Sfânta Masă

Sfânta Masă din altarul bisericii, numită şi Prestol sau Jertfelnic, are forma unei mese cu patru laturi, mai rar rotundă, făcută dintr-o lespede de piatră sau marmură. Este sprijinită pe un singur picior (stâlp). La piciorul Sfintei Mese sunt îngropate sfinte moaşte, act care urmează unei vechi tradiţii, când credincioşii săvârşeau Liturghia, în perioada persecuţiilor, pe mormintele martirilor. Sfânta Masă simbolizează deopotrivă ieslea şi mormântul Mântuitorului, dar şi Cina cea de Taină, când a fost întemeiată Sfânta Euharistie. Ea este acoperită cu o pânză albă, numită cămaşă, strânsă cu un şnur în jurul piciorului. Aceasta închipuie giulgiurile cu care a fost înfăşurat Trupul Domnului la punerea Sa în mormânt. La cele patru colţuri ale Sfintei Mese, sub "cămaşă", sunt fixate icoanele celor patru Evanghelişti, ca un semn că învăţătura lui Hristos se păstrează şi se predică aşa cum apare în scrierile evanghelice. Peste această pânză este adăugat un alt acoperământ, numit endotion, de culoare roşie sau galbenă, care semnifică strălucirea feţei lui Hristos de pe Muntele Tabor. Deasupra se întinde ilitonul, o bucată de stofă în care este învelit Sfântul Antimis, iar peste antimis se aşază Sfânta Evanghelie. Pe Sfânta Masă stă permanent Sfânta Cruce, precum şi Chivotul, o cutie de metal preţios, de forma unei biserici miniaturale, în care se păstrează Sfânta Împărtăşanie pentru bolnavi şi Sfântul Agneţ pentru Liturghia Darurilor înainte-sfinţite, de la sfinţire până la folosirea lui. (Dragoş Mihail Olteanu, realizator Trinitas TV)