„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (CMLXXXVII): Misiuni ortodoxe (VI)
După creştinarea Europei şi mai ales după creşterea influenţei turceşti în Orientul Apropiat şi Balcani şi căderea Constantinopolului (1453), popoarele ortodoxe au fost în imposibilitate de a dezvolta o lucrare misionară organizată. Singura ţară ortodoxă care a avut posibilitatea să facă misiune creştină în sensul răspândirii Evangheliei la necreştini a fost Rusia, care a îmbinat vocaţia personală cu misiunile organizate (mai ales în secolul al XIX-lea), celelalte popoare ortodoxe având doar meritul ca, prin Ortodoxie, să-şi păstreze fiinţa şi identitatea naţională. Misionarii ruşi au activat şi în China, Coreea sau Japonia. La începutul secolului al XX-lea episcopul Inochentie Figurovski a dat un deosebit impuls Ortodoxiei, în China. În Coreea, a lucrat ca misionar laicul Paul Affanasiev, apoi, episcopul Paul Ivanovschi, care a tradus texte liturgice în coreeană. Apostolul Japoniei a fost Nicolae Kasatkin (1836-1912). Ajuns în Japonia la Hakodate, în 1861, şi fiindu-i interzis să facă misiune creştină, Kasatkin a învăţat perfect limba japoneză, s-a adaptat caracterului poporului japonez şi a creat un cler activ, a întemeiat şcoli, a făcut operă socială, a tradus Biblia şi alte lucrări teologice în japoneză. A lăsat o Biserică Ortodoxă Japoneză cu 33.000 de credincioşi, în 266 comunităţi. După Primul Război Mondial, misiunile ruse au fost suspendate. Cu toate acestea, Bisericile Ortodoxe din Alaska şi Japonia au continuat să existe şi să se dezvolte. Misiune ortodoxă în perioada dominaţiei comuniste din Europa de Est, în sensul de misiune la necreştini, a făcut Biserica Greciei. Prin centrul ortodox interconfesional „Porefthendes“, Biserica Greciei ajută Bisericile tinere din Uganda (1930), Kenia (1935), Tanzania şi Zair. Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a înfiinţat „Misiunea Ortodoxă Orientală“, cu sediul la Seul, având parohii în Indonezia, Hong-Kong, India şi Coreea. Pot fi amintite şi „Societăţile misionare“ şi „Institutul de Misiune“, înfiinţate pe lângă multe Biserici autocefale - Rusia, România şi Grecia.