Luca 16, 15-18; 17, 1-4 (Iisus ne vorbește despre dreptate, sminteală și iertare)

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește și fiecare prin stăruință intră în ea. Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât să cadă o cirtă din Lege. Oricine-și lasă femeia sa și ia pe alta săvârșește adulter; și cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârșește adulter. Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare decât să smintească pe unul din aceștia mici. Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l pe el.”

De ce este importantă iertarea?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 234

„Celui care vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i lui și cămașa. Hristos vrea să ai aceeași răbdare nu numai când e vorba de lovituri, ci și când e vorba de bani și de averi. De aceea dă o pildă tot atât de convingătoare ca și cea de mai înainte. După cum atunci ne poruncise să învingem prin suferirea răului, tot așa și acum ne poruncește să-l învingem pe lacom și hrăpăreț prin a-i da mai mult decât se aștepta să ia. Poruncii acesteia îi dă Hristos și un adaos; că n-a spus: Dă-i haina ce ți-o cere!, ci: Celui care vrea să se judece cu tine, adică dacă vrea să te dea în judecată și să-ți ia bunurile tale. (...)
Ce? Să umblu gol?
- Nu vom umbla goi, dacă vom îndeplini cu scumpătate poruncile lui Hristos, ci vom fi îmbrăcați mai mult decât toți oamenii! Mai întâi nimeni nu va tăbărî asupra noastră dacă avem astfel de gânduri; în al doilea rând, chiar dacă ar fi cineva atât de sălbatic și de neomenos încât să meargă până acolo să ne ia ceea ce-i dăm de bună voie, se vor găsi cu mult mai mulți oameni care ne vor îmbrăca pe noi, care filozofăm așa, nu numai cu haine, dar, de-ar fi cu putință, chiar cu propriul lor trup.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 215

„Ce înseamnă a se împăca? Înseamnă sau: Primește mai bine să ți se facă nedreptate, sau: Așa judecă pricina ta, ca și cum ar judeca-o celălalt, ca nu cumva, din pri­cina egoismului tău, să strici dreptatea; și, dimpotrivă, când judeci pricina altuia, judec-o ca și cum ar fi vorba de pricina ta și așa pronunță sentința. Dacă e greu, nu trebuie să te minunezi; că pentru asta a dat Hristos mai înainte toate acele fericiri, ca, prin șlefui­rea și pregătirea mai dinainte a sufletului ascultătorului, să-l facă mai destoinic pentru primirea întregii Sale legiuiri.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)