Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Marcu 13, 14-23 (Zilele de pe urmă)

Marcu 13, 14-23 (Zilele de pe urmă)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 23 Feb, 2021

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iar când veți vedea «urâciunea pustiirii», cea prezisă de prorocul Daniel, stând unde nu se cuvine - cine citește să înțeleagă -, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți, iar cel de pe acoperiș să nu coboare în casă, nici să intre ca să-și ia ceva din casa sa și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt ca să-și ia haina. Dar vai celor ce vor avea în pântece și celor ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu și nici nu va mai fi. Și, de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleși, pe care El i-a ales, a scurtat acele zile. Și atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau: Iată, este acolo, să nu credeți. Se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să ducă în rătăcire, de va fi cu putință, chiar pe cei aleși. Dar voi luați seama! Iată, dinainte v-am spus vouă toate.”

Pătimirea relelor poate fi ceva pozitiv?

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Convorbire cu părintele Teodor, Cap. VI, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 401-402

„Uneori dumnezeiasca Scriptură obișnuiește să folosească în chip abuziv cuvântul «rele» în loc de «nenorociri», nu pentru că prin natura lor ar fi rele, ci pentru că așa sunt simțite de cei cărora le sunt trimise în folosul lor. Când ra­țiu­nea dumnezeiască vorbește cu oamenii, în chip necesar li se adresează cu cuvinte și simțiri ome­nești. Operația prin tăiere sau ardere este socotită ca un rău de către cei ce o suportă. (...) Însuși Domnul spune: «Iată, voi aduce asupra lor cele rele», adică dureri și pustiiri pentru ca, «certați în chip mântuitor cei ce M-au disprețuit în momentele lor fericite, să fie siliți să se întoarcă în grabă la Mine». De aceea nu le putem numi pe acestea cu totul rele. Căci multora le aduc bine și le sunt pricini de bucurie veșnică. De asemenea, ca să ne întoarcem la întrebarea pusă mai ­înainte, toate relele pe care ni le fac dușmanii, sau oricare alții, nu trebuie socotite rele, ci mijlocii. Până la urmă ele nu sunt cum le socotește cel ce le-a pricinuit cu sufletul lui plin de mânie, ci cum le simte cel ce le suportă. Astfel, când unui bărbat i-a fost adusă moartea, nu trebuie să credem că i-a fost adus un rău, ci ceva de mijloc. Ceea ce este rău pentru un păcătos este pentru cel drept un liman și scăpare de rele. Căci «moartea este un liman pentru bărbatul care nu știe încotro să meargă». De aceea bărbatul cel drept nu ­suferă din aceasta vreo pagubă, ­fiindcă nu pătimește nimic nou, ci ceea ce trebuia să-i vină prin firea lucrurilor. Ticăloșia dușmanului îi aduce ca răsplată viața veșnică și datoria morții omenești, pe care trebuie s-o plătească potrivit legii care nu cruță pe nimeni, o achită primind în schimb pentru pătimirea sa roada măreață și prețul unei mari recompense.

(Pr. Narcis Stupcanu)