Marcu 6, 30–45 (Minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor)

„În vremea aceea s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut și au învățat. Atunci El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți care se duceau și nu mai aveau vreme nici să mănânce. Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, deosebi. Dar i-au văzut plecând, și mulți au înțeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au sosit înaintea lor. Deci, ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. Dar, făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu și ceasul e târziu; dă-le drumul ca, mergând prin cetățile și prin satele dimprejur, să-și cumpere pâine, că nu au ce să mănânce. Răspunzând, El le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? Iar El le-a zis: Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți. Și aflând, I-au spus: Cinci pâini și doi pești. Atunci El le-a poruncit să-i așeze pe toți, în cete, pe iarba verde. Și au șezut cete-cete, câte o sută și câte cincizeci. Iar El, luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; asemenea și cei doi pești i-a împărțit tuturor. Și au mâncat toți și s-au săturat. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce a rămas din pești. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați. După aceea, îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii.”

Pe cine trebuie să ajutăm

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia I la Psalmul XIV, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 406

„(...) Rânduiala ajutorării celor nevoiași nu poate fi împlinită cu folos pentru toți. Nicidecum nu este folositoare dărnicia acestei slujiri pentru cei care alcătuiesc cântece plângărețe ca să înmoaie inimile femeilor, nici pentru cei care fac din infirmitățile trupului lor și din răni prilej de neguțătorie. Acordarea de ajutoare acestora ajunge prilej de răutate. Lătratul unora ca aceștia trebuie potolit cu câțiva bani. Trebuie însă să arătăm compătimire și iubire de frați față de cei care sunt învățați să sufere necazul cu răbdare. Despre aceștia ni se va spune: Am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc (Matei 25, 35) și celelalte. Și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine nu întoarce fața! Porunca aceasta se leagă de cele de mai înainte ale psalmului. Căci și cel care aici, fiind sărac, cere împrumut de la tine, și acesta ți-L arată pe Cel bogat din ceruri, Care-ți va plăti datoria în locul lui. Căci Scriptura spune: Cel ce miluiește pe sărac Îl împrumută pe Dumnezeu (Proverbe 19, 17). Profitul împrumutului este Împărăția cerurilor, de care face Dumnezeu ca noi toți să ne învrednicim.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)