Răspunsuri duhovniceşti: Spovedania - continuarea dialogului început în copilărie

Părinte, care este rolul duhovnicului în viaţa adolescentului, a tânărului pe cale să cunoască lumea?

Fiecare om are nevoie de un îndrumător duhovnicesc. Nu există creştin autentic care să nu se raporteze la un altul, întrucât nimeni nu poate fi obiectiv cu sine însuşi. Practica Bisericii confirmă din plin acest lucru, de la Sfântul Apostol Pavel care, deşi a primit Evanghelia prin revelaţie, nu evită să se raporteze la grupul Apostolic din Ierusalim pentru a-şi verifica descoperirile şi propovăduirea (cf. Gal. 1, 15-17; 2, 2) şi până la întreaga tradiţie monastică, în care, chiar şi în cazul anahoreţilor retraşi din lume, practica mărturisirii gândurilor este etalonul unei vieţi neînşelate. Acest lucru se aplică tuturor creştinilor, de la vârsta când pot conştientiza păcatul (în jurul vârstei de 7 ani) şi până la moarte, atât timp cât au deplinătatea facultăţilor intelectuale. Întrucât adolescenţa este una dintre etapele foarte delicate ale vieţii omului, una în care tinerii sunt în căutarea unei identităţi în comunitatea în care trăiesc, rolul duhovnicului în acest proces este unul esenţial. Într-o lume bulversată de păcat, în care valorile sunt de cele mai multe ori inversate şi în care modelele care ni se propun (atât de importante pentru tineri) sunt în fapt, din punct de vedere creştin, antimodele, a avea un duhovnic bun reprezintă o şansă enormă a tinerilor de a-şi temeli într-un mod sănătos viaţa care le stă înainte.

Acest lucru, cu atât mai mult, cu cât înţelegem că paternitatea duhovnicească nu ţine doar de raţiuni psihologice, pur umane. Locul şi modul întâlnirii cu duhovnicul sunt Sfânta Taină a Spovedaniei sau a Mărturisirii, unde Hristos însuşi lucrează cu harul Său. Am putea spune că Taina Mărturisirii este un adevărat "laborator duhovnicesc", unde harul dumnezeiesc lucrează la aprofundarea vieţii în Hristos, începută la Sfântul Botez. Rolul duhovnicului în acest laborator este acela de a-l "modela" pe tânăr şi de a-l călăuzi spre Hristos. Acest lucru se întâmplă practic prin rugăciunea duhovnicului pentru tinerii ucenici şi prin sfătuire, dar şi prin seriozitatea, ascultarea şi perseverenţa ucenicilor. Părintele Paisie Aghioritul sublinia faptul că cel mai mare procent în schimbarea şi vindecarea cuiva prin Taina Spovedaniei îi revine ucenicului, şi unul mult mai neînsemnat duhovnicului, aşa încât e nevoie de duhovnici încercaţi, dar mai cu seamă de ucenici ascultători! Acelaşi Părinte athonit atrăgea atenţia asupra faptului că cea mai importantă meserie din lume este aceea de educator, întrucât se lucrează cu sufletele pruncilor, care sunt încă curate, şi contează ce fel de mâini şi în ce fel sunt modelate acestea. Deci, e important şi "bagajul" cu care adolescenţii vin la duhovnic. Ideal este ca duhovnicul să rămână acelaşi din pruncie, sau ca tinerii să fi avut deja duhovnici de mici şi, atunci, spovedania tânărului adolescent nu este altceva decât continuarea unui dialog cu duhovnicul început încă din copilărie. Aşadar, este o şansă imensă a tinerilor care au duhovnic de a creşte frumos şi sănătos. Ei nu au numai pe părinţii trupeşti care să-i susţină, ci şi un părinte duhovnicesc, care, cu puterea şi în numele lui Hristos, îi veghează să devină mădulare vii în Trupul Bisericii. (Cristian Constantin Bostan)