La jumătatea Postului Mare cinstim Crucea Sfântă şi de viaţă dătătoare

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am ajuns la jumătatea Postului Mare, când ni se pune îna­inte Sfânta Cruce pentru a înţelege scopul efortului nostru ascetic, de a fi alături de Hristos pe calea Crucii şi a dobândi viaţa veşnică prin Învierea Lui. Acum, Biserica ne îndeamnă să cinstim Sfânta Cruce pentru a înțelege scopul postirii noastre, și anume întâlnirea cu Hristos Cel răstignit și înviat, mai ales că prin Cruce am fost răscumpărați de Hristos din blestemul adus asupra neamului omenesc de păcatul lui Adam, iar prin Învierea Lui am fost eliberați din lanțurile morții. Prezenţa Crucii la jumătatea postului de 40 de zile ne întăreşte pe calea virtuţilor şi ne arată că la mântuire ajungem prin pocăinţă, părăsind patimile şi câştigând virtuţile.

Suntem în săptămâna a patra a Postului Mare, care urmează Duminicii Sfintei Cruci, când tema principală este cinstirea „lemnului de viaţă dătător”, pe care trebuie să-l avem înainte pentru a ne învrednici să vedem Sfintele Pătimiri ale Domnului şi slăvita lui Înviere. Facem acest lucru acum şi în amintirea cinstirii Sfintei Cruci din această săptămână, care se făcea la Constantinopol, în timpul Imperiului Bizantin, când creştinii se puteau închina lemnului Crucii pe care S-a răstignit Hristos.

În această săptămână, ne este pusă Crucea înainte, chiar acum în mijlocul Postului Mare, pentru a ne aminti că ea este Pomul vieţii prin care am fost izbăviţi din moartea păcatului adusă de căderea lui Adam, pentru că prin lemnul Crucii am dobândit Raiul pierdut de Adam. În timpul acestui post, vindecăm păcatul nepostirii şi neascultării lui Adam prin postire şi ascultare faţă de Dumnezeu.

Ziua de miercuri din această săptămână este momentul în care ajungem la jumătatea Postului Mare. Din imnografia Triodului aflăm că, în această zi: „În mijlocul pământului ai răbdat cruce şi patimă, Îndurate, tuturor nepătimire şi mântuire dăruind. Pentru aceasta, astăzi, la înjumătăţirea postului, toţi o punem înainte spre închinăciune şi cu bucurie o sărutăm, ca să ne învrednicim toţi a vedea pătimirile Tale şi învierea cea de viaţă purtătoare, luminaţi fiind cu dumnezeieşti fapte bune, Cuvinte al lui Dumnezeu, Unule, Mult-Milostive”.

În mijlocul postului stă Sfânta Cruce, care anticipează scopul postirii noastre, pregătirea duhovnicească pentru Vinerea Mare. Trecând prin tristeţea acestei zile a răstignirii lui Hristos, să ajungem la bucuria zilei luminoase a Învierii Lui. „Astfel sădită în mijlocul Postului Mare, Crucea înfăţişează o anticipare a scopului acestuia. Ea îl face mai aproape şi oferă celor ce s-au curăţit în timpul celor trei săptămâni primele binefaceri duhovniceşti pe care li le aduc virtuţile” (Ieromonahul Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat”).

Crucea este acum în naosul bisericii, fiind cinstită de credincioşi, pentru că a fost scoasă spre închinare la finalul Utreniei din Duminica a treia a Postului Mare, iar noi, uitându-ne la ea, înţelegem că este stindardul mântuirii, pentru că, prin răstignirea Domnului, am fost izbăviţi de păcatul lui Adam. „Domn al tuturor fiind şi făcător, Dumnezeule, în mijlocul pământului Te-ai înălţat pe Cruce, înălţând spre Tine firea omenească cea căzută prin sfatul cel rău al vrăjmaşului; pentru aceasta cu credinţă Te slăvim, întărindu-ne cu pătimirea Ta” (Cântarea a treia, slujba Utreniei).

În această săptămână de cinstire a Sfintei Cruci să nu uităm de ce facem noi acest lucru. Cinstind Crucea, Îl cinstim pe Cel care S-a răstignit pe ea, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Astfel, în fiecare vineri, în Biserica Ortodoxă cinstim Sfânta Cruce, iar la începutul anului bisericesc, în data de 14 septembrie, sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, care este precedată şi urmată de două duminici dedicate Crucii. O altă duminică închinată cinstirii Sfintei Cruci este a treia din Postul Mare.

În această duminică am cinstit Sfânta Cruce ca Pom al vieţii, care stă în mijlocul drumului duhovnicesc din Postul Mare, ce are ca ţintă Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, când trăim durerea răstignirii lui Hristos pentru mântuirea noastră.

În Biserica Ortodoxă, cinstirea Sfintei Cruci ocupă un loc special, deoarece ea este altarul pe care Hristos Domnul S-a adus jertfă pentru mântuirea noastră. Prin Cruce El a omorât cu moartea Sa moartea şi ne-a izbăvit de păcatul strămoşesc, dăruindu-ne prin Învierea Lui viaţa veşnică.

Această cinstire se datorează faptului că Hristos a sfinţit cu sângele Său Crucea, iar prin Învierea Sa a făcut-o stindardul de biruinţă a vieţii asupra morţii, a binelui asupra răului şi simbolul învierii neamului omenesc.

În Duminica a treia din Postul Mare, cinstind Sfânta Cruce, suntem transferaţi duhovniceşte în Vinerea Mare şi anticipăm Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului. Astfel, Ziua Învierii, care este duminica prin excelenţă, se suprapune cu Vinerea Mare prin cinstirea acum a Sfintei Cruci, ceea ce subliniază legătura dintre Cruce şi Înviere. Este o suprapunere a suferinţei Vinerii celei Mari cu bucuria pascală a Învierii lui Hristos.

După cum ne învaţă teologia patristică, în durerea Crucii se întrezăresc lumina şi fericirea aduse de Învierea Domnului. Crucea nu poate fi separată de Înviere, pentru că atunci este doar un instrument de tortură. Prin Învierea Celui răstignit, Crucea a devenit Sfântă şi de viaţă dătătoare.

Deci, noi, creștinii ortodocşi, vedem în Cruce Învierea lui Hristos, de aceea cântăm în biserică: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim”. Acest imn de laudă este o sinteză a mărturisirii noastre ortodoxe despre cinstirea Sfintei Cruci, care este legată de realitatea Învierii Domnului. Fără Înviere nu poate fi cinstită Sfânta Cruce, pentru că prin ea Crucea a devenit, din element de supliciu aducător de moarte, Altar de jertfă a lui Hristos prin care am dobândit viață.

Prin Cruce, Hristos a „ridicat păcatul lumii” și „s-a jertfit pentru viața și mântuirea lumii”, după cum mărturisește preotul la rânduiala Proscomidiei, când pregătește elementele euharistice pentru Sfânta Liturghie.

Crucea este stindardul mântuirii noastre și armă asupra celui rău, pentru că prin ea Hristos ne-a scos din întunericul păcatului și ne-a adus prin Învierea Sa la lumina cea nepieritoare a Împărăției lui Dumnezeu.

Noi, cei care am ajuns la jumătatea urcușului Postului Mare, să ne întărim duhovnicește privind la Cel răstignit pe Cruce și să-I cerem ca prin ea să ne deschidă și nouă porțile Împărăției cerurilor. Postind, ne pregătim pentru slăvita Lui Înviere, trecând mai înainte alături de El prin suferința Crucii, pentru că prin ea ajungem la Înviere.