Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Micul catehism: De ce S-a răstignit Domnul pe cruce?
Crucea pe care a fost răstignit Hristos a fost altarul pe care Domnul S-a jertfit pentru oamenii din toate timpurile. Acest adevăr ni-l spune Sf. Ap. Pavel în Epistola către Evrei: „Iar Hristos venind Arhiereu al bunătăţilor viitoare, nu prin sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său a intrat El o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, şi a dobândit o veşnică răscumpărare. Că, de vreme ce sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa de junince, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai vârtos sângele lui Hristos, Care prin Duhul cel veşnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul nostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu“.
Răstignirea pe cruce a Mântuitorului a avut loc din mai multe motive: a) în acceptarea morţii celei mai ruşinoase din partea Fiului lui Dumnezeu s-a arătat cât de mare a fost smerenia şi iubirea Lui pentru noi; b) ca să moară înălţat spre cer, dar cu privirea şi cu braţele deschise spre lume, arătând că Se aduce jertfă Tatălui, dar cu iubire faţă de lume; c) moartea prin răstignirea pe cruce era moartea cea mai ruşinoasă, căci cu această pedeapsă erau osândiţi cei mai mari tâlhari. Dacă păcatul e neascultare de Dumnezeu şi lucrare împotriva Lui, răstignirea lui Iisus Hristos de către oameni, fiind cea mai duşmănoasă fapta împotriva lui Dumnezeu, e cea mai grozavă faptă a păcatului din om.
„Acesta a fost, aşadar, scopul Domnului, ca, pe de o parte, să asculte de Tatăl până la moarte, ca un om, pentru noi păzind porunca iubirii, iar pe de alta, să biruiască pe diavol, pătimind de la el prin cărturarii şi fariseii puşi la lucru de cel rău. Astfel, prin faptul că S-a lăsat de bunăvoie învins, a învins pe cel ce nădăjduia să-L învingă şi a scăpat lumea de stăpânirea lui“, ne învaţă Sf. Maxim Marturisitorul.
Când se gândesc la moartea pe cruce a Domnului, creştinii îşi amintesc de grozăvia păcatelor lor, dar, în acelaşi timp, şi de iubirea nemărginită a Domnului, Care a spălat păcatele oamenilor prin jertfa de pe cruce.