Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Liturgica Micul catehism: La Miezonoptică, creştinii se roagă pentru cei adormiţi

Micul catehism: La Miezonoptică, creştinii se roagă pentru cei adormiţi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Liturgica
Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 07 Aug, 2009

Miezonoptica este cea mai veche dintre cele şapte Laude. Rânduiala ei a urmat poruncii Mântuitorului: „Vegheaţi dar, că nu ştiţi când va veni stâpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa“ (Marcu 13, 35). Sf. Simeon al Tesalonicului consideră că această slujbă a fost întemeiată pe pilda celor zece fecioare, ieşite întru întâmpinarea mirelui. Prezenţa celor două tropare: „Iată, Mirele vine la miezul nopţii...“ şi „La ziua cea înfricoşată gândind...“ în rânduiala Miezonopticii, dovedeşte acest lucru.

Conţinutul celor două tropare ne îndeamnă să ne gândim şi la sfârşitul vieţii noastre, care poate veni pe neaşteptate, şi să ne rugăm pentru ca el să fie în pace şi sub ocrotirea sfinţilor îngeri. De aceea, Biserica pune la îndemâna creştinilor o rugăciune-model în această privinţă - introdusă la sfârşitul primei părţi din Miezonoptica pentru sâmbete: Rugăciunea Sfântului Evstratie, unul dintre cei cinci martiri din persecuţia lui Diocleţian († 303), pomeniţi în sinaxarul ortodox la 13 decembrie. Sfântul ar fi rostit această frumoasă rugăciune înainte de a fi urcat pe rugul pe care a fost ars şi ea se află încadrată în descrierea Pătimirii celor cinci mucenici din sinaxarul de la 13 decembrie. Ca şi rugăciunea Sfântului Mardarie din rânduiala Pavecerniţei mari şi a Miezonopticii de toate zilele, rugăciunea Sfântului Evstratie reprezintă rugăciunea unor mucenici creştini aflaţi în apropierea momentului plecării la Domnul şi care poate fi rostită de orice credincios în momente dificile ale vieţii. Această rugăciune a fost încadrată în rânduiala slujbei de la miezul nopţii pentru sâmbete.

A doua venire a Domnului, când El va judeca viii şi morţii, îi îndeamnă pe creştini să-şi amintească de cei adormiţi şi să se roage pentru sufletele lor. Aşa se explică prezenţa troparelor şi a rugăciunilor pentru cei morţi din a doua parte a Miezonopticii de toate zilele şi de sâmbăta: „Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, părinţii şi fraţii noştri...“.

 

Citeşte mai multe despre:   rugaciune  -   miezonoptica  -   rugaciunea de noapte