Prezenţa Mântuitorului în Sfânta Euharistie, sub forma văzută a pâinii şi a vinului, prin prefacerea acestora în Însuşi Trupul şi Sângele Său, reprezintă cea mai de seamă semnificaţie a Sfintei Euharistii. Totodată, este una dintre cele mai tainice lucrări dumnezeieşti, considerată, alături de dogma Sfintei Treimi şi a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, misterul cel mai înalt al creştinătăţii.
Mărturii despre această prezenţă reală a Domnului se regăsesc în Sfânta Scriptură, unde Mântuitorul Însuşi vorbeşte despre pâinea şi vinul Noului Legământ ca despre trupul şi sângele Său, identificându-le în mod concret cu acestea: „Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Adevărat, adevărat vă zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi“ (In. 6, 51-53).
Cuvintele Mântuitorului de instituire a Sfintei Euharistii de la Cina cea de Taină menţionează foarte lămurit această realitate tainică: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu“ (Mt. 26, 26-28). Rostite de Hristos într-un cadru euharistic, aceste cuvinte nu sunt nici metaforice, nici simbolice, nici alegorice, ci trebuie interpretate în sensul lor propriu, chiar dacă trimit către o realitate tainică şi greu de pătruns cu mintea, cum au constatat cei care le-au auzit din gura Mântuitorului: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?“ (In. 6, 60).
Urmând cuvintelor Mântuitorului, Sfântul Apostol Pavel confirmă sensul real al prezenţei Mântuitorului în Euharistie, în chipul pâinii şi al vinului: „Paharul binecuvântării nu este oare împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?“ (1 Co. 10, 16). Şi rugăciunea rostită înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine întăreşte credinţa Bisericii în realitatea acestei prezenţe: „Încă cred că acesta este Însuşi preacurat Trupul tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău“.
Pâinea şi vinul sunt Trupul şi Sângele lui Hristos
Sfinţii Părinţi au întărit în operele lor acest adevăr de credinţă. În secolul al II-lea, Sfântul Ignatie Teoforul, în Epistola sa către Smirneni, afirma: „Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trupul care a pătimit pentru păcatele noastre şi pe care Tatăl, cu bunătatea Sa, L-a înviat“.
Sfântul Chiril al Ierusalimului exprimă această prezenţă în Catehezele sale: „În chipul pâinii ţi se dă trupul, iar în chipul vinului ţi se dă sângele. Nu te uita, deci, la pâine şi la vin ca la pâine şi vin obişnuit. Ele, potrivit hotărârii Stăpânului, sunt trup şi sânge al lui Hristos. Să nu judeci taina după gustare, ci, neîndoielnic, încredinţează-te prin credinţă că ai fost învrednicit de trupul şi sângele lui Hristos“. De aceea, Sfântul Chiril recomandă atenţie sporită în momentul împărtăşirii: „Când te apropii deci să te împărtăşeşti, fă mâna stângă tron mâinii drepte, ca una ce are să primească pe Împăratul. Fă-ţi căuş palma şi primeşte Trupul lui Hristos“.
Sfântul Chiril al Alexandriei justifică şi motivul pentru care Mântuitorul Se face prezent sub chipul pâinii şi al vinului: „Pentru ca să nu ne slăbim noi şi să ne înmuiem, văzând trup şi sânge, aflate pe sfintele mese ale bisericilor, Dumnezeu fiind îngăduitor faţă de slăbiciunile noastre, a aşezat în pâine şi în vin puterea vieţii şi le-a prefăcut pe ele ca să aibă lucrarea trupului Său“.
Pentru a nu exista loc de interpretări eronate trebuie să afirmăm, totodată, că trupul Mântuitorului Hristos prezent în mod real la Sfânta Euharistie, în chipul elementelor euharistice, este acelaşi trup cu care S-a unit ipostatic Dumnezeirea Fiului în momentul Întrupării. Este trupul care s-a zămislit de la Duhul Sfânt şi s-a născut din Sfânta Fecioară, trupul care a primit chinuri şi umiliri, trupul prin care ne-a răscumpărat răstignindu-se pe Golgota, care a înviat a treia zi, s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Prin pâinea şi vinul euharistic credincioşii nu se împărtăşesc cu altceva decât cu trupul istoric al Mântuitorului Iisus Hristos.
Prezenţa reală a Domnului în Euharistie are loc ca urmare a prefacerii euharistice a pâinii şi vinului. În urma epiclezei sau rugăciunii de invocare a Duhului Sfânt, pâinea şi vinul sunt sfinţite, prefăcându-se prin puterea dumnezeiască în Sfântul Trup şi Sânge al Domnului. Este clipa cea mai sfântă şi cea mai zguduitoare din tot cursul Sfintei Liturghii, când „Cinstitele Daruri“ devin „Sfintele Daruri“ şi când prezenţa lui Hristos devine reală şi substanţială.
Această realitate tainică are loc şi înainte de prefacerea euharistică, existând mai multe grade ale prezenţei Domnului pe tot parcursul Sfintei Liturghii. El e prezent începând chiar din momentul pregătirii darurilor de pâine şi vin, din cadrul rânduielii denumite „Proscomidie“. Există o anumită protoprezenţă a Mântuitorului, în toate actele Sfintei Liturghii, care preced prefacerea. Sfântul Simeon al Tesalonicului, în tâlcuirea Sfintei Euharistii, afirma: „Prin dumnezeiescul chip al Sfintei Proscomidii vedem Trupul lui Iisus şi toată Biserica avându-L pe Dânsul în mijloc, lumina cea adevărată şi viaţa cea veşnică. Aceasta este Taina cea mare. Dumnezeu între oameni, Dumnezeu în mijlocul dumnezeilor. Aceasta este împărăţia ce va să fie şi petrecerea vieţii celei veşnice, Dumnezeu cu noi, văzut şi împărtăşit“. Tot astfel se exprima şi părintele Dumitru Stăniloae: „Toată Liturghia e ca o icoană a unicului Trup al vieţuirii Mântuitorului, toate părţile ei, de la început până la sfârşit, aducând sub privire prezenţa lucrătoare a lui Hristos“.
Taina primită prin credinţă
Toate aceste grade ale prezenţei Mântuitorului Hristos culminează, aşa cum aminteam, cu cea realizată prin mijlocirea prefacerii elementelor euharistice în Trupul Său real, moment în care Hristos este prezent în Euharistie, prin intermediul unei identităţi perfecte între materia pâinii şi a vinului cu a Trupului şi Sângelui Fiului lui Dumnezeu, întrupat şi jertfit pentru mântuirea lumii. Acest ultim grad al prezenţei lui Hristos, mijlocit de prefacere, are o importanţă cu totul deosebită, întrucât face ca Sfintei Euharistii să i se cuvină aceeaşi închinare ca şi Persoanei Sale dumnezeieşti.
Dincolo de mărturisirea neîntreruptă de veacuri a Bisericii Ortodoxe cu privire la realismul euharistic, modul prezenţei reale a Mântuitorului Hristos în Euharistie rămâne o realitate învăluită în taină, care poate fi primită numai prin credinţă. Prezenţa lui Hristos în mod real în mijlocul credincioşilor, devenită sensibilă sub forma pâinii şi a vinului Sfintei Euharistii, este considerată ca o continuare şi prelungire a misterului Întrupării. La fel cum, prin Întrupare, Domnul a devenit prezent în mod real în lume cu trupul, tot atât de real este prezent şi în mijlocul Bisericii Sale, după cum Însuşi a făgăduit că va rămâne până la sfârşitul veacurilor (Mt. 28, 20). Deşi nu-L vedem cu ochii fizici, avem această încredinţare prin ochii lăuntrici ai credinţei.
