Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Răspunsuri duhovniceşti: Fără spovedanie, nu e bine să se împărtăşească nimeni

Răspunsuri duhovniceşti: Fără spovedanie, nu e bine să se împărtăşească nimeni

Data: 05 Iunie 2008

În ce situaţie se pun cei ce se împărtăşesc fără spovedanie sau călcând canonul?

Fără spovedanie, nu e bine să se împărtăşească nimeni. Cineva care nu ştie că trebuie să se spovedească şi ajunge totuşi să se împărtăşească nu cred că are o vină prea mare, pentru că a făcut-o din neştiinţă. Se mai întâmplă şi pe la noi la mănăstire… De exemplu, şi la mine a venit cineva după slujbă, la spovedit, zicând: „Părinte, m-a trimis la dumneavoastră soţia, care mi-a zis că de ce m-am împărtăşit, că doar nu m-am spovedit…“ El n-a ştiut că trebuie să se spovedească şi n-a ştiut nici ce face când s-a împărtăşit. Şi atunci, fiind ceva din neştiinţă, nu poate fi considerat păcat, ci o greşeală, deci va trebui să găsim modalitatea să-l îndrumăm să se spovedească. Şi altă dată, dacă va vrea să se împărtăşească, întâi să se spovedească.

Dacă nu îndeplineşte canonul dat la spovedanie, omul e vinovat, dar există şi situaţia în care omul nu poate să-şi împlinească canonul. De pildă, au venit la mine la spovedit nişte femei care primiseră drept canon la spovedanie să mănânce lunea, miercurea şi vinerea fără ulei. Primiseră acest canon pentru că au mâncat de dulce în post, nu ştiu când… Dar ce se întâmplă: cel care le-a dat canonul ăsta poate că n-a săpat niciodată la cucuruz, să vadă cum e cum sapi fără să te hrăneşti; „Zamă mânci, zamă poţi“, cum zicem noi prin Ardeal. Deci, femeile au încercat să facă ce li s-a spus şi n-au putut. Şi au venit la mine şi mi-au zis: „Părinte, ce să facem, că nu ne putem săpa cucuruzul în condiţiile astea?“ Şi bineînţeles că am fost mai larg… şi le-am spus: „Mâncaţi cu ulei, dar mâncaţi de post. După aceea, vă vine puterea şi să vă săpaţi cucuruzul.“ Aşadar, aşa stau lucrurile referitor la canon: pot să fie şi canoane pe care nu le poţi împlini; n-ai condiţiile, n-ai puterea să le poţi împlini. Şi depinde şi cine îţi dă canonul şi ce canon îţi dă. Pentru că dacă îţi dă canoane pe care nici el nu le-ar putea face, atunci înseamnă că sunt mai presus de puterile tale. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   spovedania  -   Sfanta Impartasanie  -   Teofil Paraian