Răspunsuri duhovniceşti: În perioada postului trebuie să ne îngrijim şi de cei care au plecat la cele veşnice

Răspunsuri oferite de pr. Toma Gradinaciuc, protoiereul Protopopiatului Iaşi I şi paroh la "Sfântul Apostol Toma" Iaşi.

Părinte protopop, de ce sunt rânduite pomenirile morţilor în sâmbetele din Postul Mare?

Pe lângă pomenirile particulare (la trei zile, la nouă zile, la patruzeci de zile etc.), care se fac pentru cel ce pleacă dintre noi, Biserica a rânduit şi pomeniri de obşte, cum sunt acestea din sâmbetele din Postul Mare. Aceste pomeniri încep, de fapt, de la Moşii de iarnă, din ajunul Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi sau a Lăsatului sec de carne.

Aşa cum purtăm grijă de sufletele noastre în perioada postului, trebuie să ne amintim şi de cei dragi ai noştri, care au plecat la cele veşnice. Pentru că toţi suntem ai Domnului, cum spune atât de frumos Sfântul Apostol Pavel, că ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem. Noi, cei vii, suntem Biserica luptătoare, care ne luptăm cu ispitele vieţii, iar ei formează Biserica triumfătoare. Şi între noi şi ei există legătura dragostei. Şi, ca şi noi, cei vii, şi cei adormiţi sunt părtaşi la Înviere, pentru care ne pregătim în acest post. Aceste soroace arată încă o dată că Biserica nu-i lasă în uitare pe cei adormiţi nici după şapte ani, când se consideră că sufletul a fost iertat.

De ce este important gestul de a aprinde o lumânare la mormânt? Dar îngrijirea mormântului?

Lumânarea este o jertfă frumoasă, plăcută în faţa lui Dumnezeu şi se aprinde pentru ca Dumnezeu să călăuzească cu lumină şi în lumină calea celui plecat dintre noi.

Străinii care au trecut prin ţara noastră au rămas impresionaţi de frumuseţea cimitirelor noastre. De fapt, îngrijirea mormântului exprimă grija pe care o purtăm pentru sufletul celui care odihneşte acolo. Îngrijirea mormântului vorbeşte despre faptul că nu l­am uitat pe cel trecut la cele veşnice, că ne rugăm pentru el, ca Dumnezeu să-i facă părtăşie în Împărăţia cea cerească.