Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în Biserică: Actualitatea Sfinţilor Părinţi în viaţa credincioşilor
Teologia, viaţa şi practica Sfinţilor Părinţi ai Bisericii pot inspira şi binecuvânta întreaga existenţă a cuiva. Nu este uşor de a intra în lumea Sfinţilor Părinţi, de a înţelege cu adevărat experienţele lor, de a simţi şi auzi stările inimilor lor, dar studiind scrierile acestora şi contemplând la vieţile lor putem înţelege, cu ajutorul Celui Preaînalt, impactul pe care l-au avut asupra lor Hristos şi puterea eliberatoare a Duhului Sfânt în orice aspect al gândirii şi misiunii fiecăruia dintre ei.
Sfinţii Părinţi au fost oameni practici şi contemplativi - oameni sfinţi - care s-au bucurat atât de calea catafatică, cât şi de cea apofatică a înţelegerii şi experierii vieţii divine. Aşa după cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa, sfinţii au văzut efortul continuu spre perfecţiune ca un urcuş nesfârşit pe scara înălţării divine (klimax) sau ca o înălţare spirituală constantă şi invariabilă spre "norul cel strălucitor" de pe vârful cel mai înalt al muntelui "spiritual" Sinai, unde energiile necreate ale lui Dumnezeu se pot uni cu fiinţa umană. Sfinţii Părinţi niciodată n-au impus fiinţei umane idealuri extreme sau imposibile; în mod prioritar, sfaturile către fiii lor duhovniceşti au fost moderate, în total consens cu viziunea lor echilibrată asupra desăvârşirii spirituale. Acest ataşament al Sfinţilor Părinţi faţă de "moderaţie" a păstrat în inimile lor spiritul autentic al smereniei şi i-a protejat de excesele unor credincioşi zeloşi. Virtutea binecuvântată a smereniei i-a ajutat să se menţină în cadrul spiritual potrivit şi să învingă toate ademenirile lăcomiei, necurăţiei, avariţiei, aroganţei şi infidelităţii. Prin această virtute, Sfinţii Părinţi au reuşit să apropie divinul de uman, într-o formă de înţelegere a istoriei unică, unde voinţa şi slava lui Dumnezeu devin realităţi şi experienţe ultime. Exemplele lor au devenit indispensabile pentru toţi cei care studiază Sfintele Scripturi sau cei care doresc cu adevărat să devină părtaşi ai tezaurului liturgic şi spiritual al Bisericii. Nu putem înţelege spiritul Sfintelor Scripturi, istoria Bisericii şi Tradiţia Ortodoxă dacă nu studiem serios vieţile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Studiul Sfinţilor Părinţi, însoţit de rugăciune, devine în mod inevitabil o sursă vie şi inepuizabilă de inspiraţie pentru viaţa noastră. Sfinţii Părinţi au fost mari profesori şi conducători ai Bisericii, dar în acelaşi timp ei au ştiut, fiind smeriţi, că ei înşişi sunt membri ai Bisericii lui Hristos şi de aceea au trăit în lumina experienţei hristologice şi pnevmatologice a întregii Biserici, devenind pilde vii pentru toţi credincioşii.