La sfârşitul Sfintei Liturghii, după ce sunt miruiţi toţi cei care au participat la slujbă primesc anafora. Credincioşii o numesc "pâine sfinţită" sau "pâine binecuvântată" şi o primesc cu evlavie. Unii o consumă pe loc; alţii o duc acasă pentru a lua din ea în fiecare dimineaţă sau pentru a o duce celor care nu au putut veni la biserică. Vizavi de aceste aspecte, primirea anaforei impune totodată şi o conştientizare a simbolismului ei, a efectelor pe care le produce în suflet, dar şi a modului de păstrare şi consumare.
Anafora este făcută din prescura din care s-a scos Sfântul Agneţ, prescură care o simbolizează pe Maica Domnului, iar când este nevoie, din cea de-a doua prescură, din care s-a scos mirida Sfintei Fecioare, dar şi din pâine, în funcţie de numărul participanţilor la slujbă. Ea se binecuvântează în timpul Axionului, imnul închinat Fecioarei Maria, prin atingerea de Sfintele Vase în care se află Sfânta Euharistie. De aceea, împărţirea anaforei la sfârşitul Sfintei Liturghii simbolizează rămânerea Maicii Domnului încă multă vreme pe pământ, în mijlocul primei comunităţi creştine.
Chiar dacă între anaforă şi Sfânta Euharistie există o legătură strânsă, anafora nu înlocuieşte Sfânta Euharistie. Primirea anaforei este menită numai să întreţină viu în suflete simţul lipsei Sfintei Euharistii şi aspiraţia neîncetată de a ne învrednici de ea printr-o viaţă îmbunătăţită. Din acest motiv, ea se consumă numai pe nemâncate. Ea nu se poate consuma oricum şi oricând, ci este necesară o pregătire trupească şi sufletească asemănătoare cu cea pentru Sfintele Taine. Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului spune că anafora "este sfinţită şi dătătoare de sfinţenie" şi "dăruitoare de dumnezeiescul dar".
Preoţii împart credincioşilor suficientă anaforă cât să le ajungă pe toată săptămâna sau până la următoarea Sfântă Liturghie. Deseori se întâmplă, însă, ca anafora să rămână neconsumată, cu timpul adunându-se o cantitate semnificativă. Aceasta nu poate fi depozitată şi aruncată oriunde, deoarece a fost sfinţită. De preferat ar fi ca ea să fie consumată chiar şi învechită, iar de nu va fi cu putinţă, trebuie depozitată într-un loc curat. În nici un caz nu o vom pune în pământul florilor, deoarece va mucegăi. Majoritatea bisericilor au un loc curat unde depozitează anafora rămasă de la Sfânta Liturghie. De aceea, cel mai indicat este ca anafora pe care nu am consumat-o să o ducem la biserica de care aparţinem şi să rugăm pe paraclisier să o aşeze în locul special rânduit pentru depozitarea ei.
