Foarte puţini creştini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeaşi dată cu anul civil. Deşi Biserica săvârşeşte în ziua Anului Nou îndătinatul Te Deum pentru începutul şi pentru întreaga curgere a noului an civil, care începe la 1 ianuarie, trebuie ştiut faptul că anul bisericesc, spre deosebire de cel civil, începe la 1 septembrie.
Data de 1 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci noul an civil, numit şi Indictionul, aşa cum apare menţionat şi în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1 septembrie. Cultul creştin, având un caracter mixt, iudeo-creştin, şi-a însuşit în rânduiala sa cadrele exterioare ale Legii Vechi, despre care Însuşi Mântuitorul Hristos zicea: "N-am venit să stric, ci să împlinesc" (Mt. 5, 17), adică să desăvârşească Legea dată prin Moise poporului ales.
Un al doilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie a fost aşezată ca zi a noului început de an bisericesc este tradiţia potrivit căreia în această zi Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început activitatea Sa publică, intrând în sinagogă şi citind cuvintele proorocului Isaia, care profeţeau despre persoana Sa dumnezeiască: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului" (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).
În fine, al treilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie este socotită ca ziua de început a noului an bisericesc este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a început creaţia lumii.
Primele sărbători din cursul anului liturgic sunt două praznice împărăteşti: Naşterea Maicii Domnului, în 8 septembrie, şi Înălţarea Sfintei Cruci, în 14 septembrie. Prăznuirea acestor două sărbători la începutul anului bisericesc nu este deloc întâmplătoare, aceasta întrucât Maica Domnului a fost pricinuitoarea mântuirii noastre, născându-L pe Mântuitorul Hristos, iar Sfânta Cruce este semnul biruinţei noastre asupra morţii celei veşnice, prin Patima Domnului îndurată pe ea, pentru mântuirea noastră. Cele două Praznice, aşezate la începutul anului bisericesc, arată tocmai începutul şi finalitatea lucrării de mântuire a omului şi a lumii, pe care a realizat-o Mântuitorul Iisus Hristos, fiind punctele de sprijin pentru începutul bun al anului bisericesc, de la 1 septembrie.
Creştinii integraţi în viaţa liturgică a Bisericii cinstesc după cuviinţă începutul anului bisericesc, participând la săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii. De asemenea, în această zi, în biserici, şi mai ales în mănăstiri, se săvârşeşte slujba sfinţirii celei mici a apei.
