Potrivit tradiţiei statornicite de veacuri în Biserica Ortodoxă, Sfântul şi Marele Mir se prepară din untdelemn de măsline şi vin natural, la care se adaugă 36 de esenţe şi aromate din diferite specii de plante, arbuşti şi răşini, cele mai multe provenind din Orient. Aceste ingrediente se amestecă şi se fierb după o rânduială specială, solemnă, însoţită de rugăciuni şi slujbe, începând din sâmbăta Floriilor, iar materia rezultată se sfinţeşte de Întâistătătorul Bisericii autocefale, împreună cu soborul arhiereilor, în Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Patimi, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. El este apoi împărţit episcopiilor, protopopiatelor şi parohiilor din ţară şi din diaspora, aflate sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Române, pentru împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor.
Prin varietatea componentelor sale, simbolizează felurimea darurilor şi puterilor Sfântului Duh, care se împărtăşesc credincioşilor prin ungere şi pun în lucrare virtuţile creştine. Sfântul Mir este, în acelaşi timp, semnul şi pecetea lui Hristos (în limba greacă Hristos înseamnă ,,uns"), care fac din el o pavăză duhovnicească a trupului şi mijloc de mântuire a sufletului.
Un lucru deosebit de important care trebuie precizat în legătură cu Sfântul şi Marele Mir este faptul că acesta nu se întrebuinţează decât în trei situaţii: la săvârşirea Tainei Mirungerii, atunci când o prevăd regulile tipiconale, adică imediat după săvârşirea Tainei Botezului şi la primirea celor de alte confesiuni creştine la Ortodoxie, dacă aceştia au primit Botezul în numele Sfintei Treimi sau dacă un ortodox, trecând la altă confesiune, revine la Ortodoxie, la sfinţirea sau resfinţirea unei biserici şi la sfinţirea antimiselor. În afară de aceste trei slujbe, nu este îngăduit ca Sfântul Mir să fie întrebuinţat.
El nu trebuie confundat cu celelalte feluri de uleiuri folosite în practica liturgică a Bisericii, şi anume: cu uleiul sau untdelemnul bucuriei, care se sfinţeşte şi cu care se ung pruncii înainte de întreita afundare în cristelniţa Botezului, cu cel care se sfinţeşte la Taina Sfântului Maslu şi la slujba Litiei, cu uleiul din candelă, care se întrebuinţează la ungerea credincioşilor la sfârşitul Sfintei Liturghii ori cu esenţele de parfumuri din Orient combinate cu untdelemn. Aşadar, Sfântul şi Marele Mir, pentru rostul şi importanţa sa deosebită, se foloseşte numai la cele trei slujbe menţionate şi nu se poate da la cerere credincioşilor, spre a servi la diverse trebuinţe şi în special pentru vindecarea sau tămăduirea de boli sau suferinţe.
