Unul dintre cele mai importante veşminte liturgice, purtat de către preoţi şi episcopi la toate slujbele Bisericii, este epitrahilul. Numit popular şi "patrafir", acest veşmânt nu este altceva decât orarul diaconului trecut peste gât şi atârnat în jos până aproape de pământ.
În plus, epitrahilul are şi o puternică simbolistică, el arătând semnul preoţiei depline care se dă celui hirotonit, moment din care acesta poate săvârşi şase din cele şapte Sfinte Taine.
În Biserica Ortodoxă întâlnim astăzi două feluri de epitrahile. Pe de o parte, o formă mai veche, ca un orar îndoit, iar pe de altă parte, una mai nouă, dintr-o singură bucată de stofă ce se deschide în partea de sus pentru a putea fi purtat pe umeri de către slujitorul lui Dumnezeu. Mai mult, epitrahilul se confecţionează din acelaşi material ca şi felonul preoţesc. De asemenea, este ornat cu mai multe cruci brodate sau cusute.
Epitrahilul este veşmântul cel mai utilizat de către preoţi, fiind anumite slujbe, cum sunt de pildă ierurgiile, adică slujbele săvârşite adesea în afara bisericilor, în care preoţii îmbracă numai epitrahilul.
Importanţa lui este foarte mare, fără epitrahil nefiind posibilă săvârşirea nici unei slujbe religioase. Despre însemnătatea epitrahilului vorbeşte şi Sfântul Simeon al Tesalonicului, care subliniază că fără epitrahil nu este posibilă săvârşirea vreunei taine. El sfătuieşte că dacă se va întâmpla să fie nevoie a se face vreo taină şi nu se va găsi epitrahil, preotul "să folosească o bucată de funie sau de pânză, ca pe un epitrahil, şi numai în acest mod să săvârşească taina".
Când îmbracă epitrahilul, atât preotul, cât şi arhiereul, întâi îl binecuvântează, apoi sărută partea de sus rostind următoarea formulă, adică două versete din Psalmul 132: "Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea veşmintelor lui" (Ps. 132, 2-3).
Prin urmare, conform acestei formule, epitrahilul simbolizează puterea harului dumnezeiesc, care se pogoară asupra preotului şi prin care el slujeşte cele sfinte şi tot la fel jugul cel bun al slujirii lui Hristos, luat de bunăvoie de către preot şi episcop, la chemarea Mântuitorului. La fel, acest veşmânt aşezat de fiecare dată de către preot deasupra celor care vin să primească iertarea păcatelor prin Sfânta Taină a Spovedaniei aminteşte şi de Crucea pătimirii purtată de Hristos Domnul şi, de asemenea, funia cu care El a fost legat când a fost dus în faţa arhiereului spre judecată. Putem spune aşadar că este cel mai important veşmânt liturgic din Biserică.
