Duminica Vameşului şi a Fariseului marchează un nou început în viaţa liturgică a Bisericii, adică perioada Triodului, pentru că din această duminică până la Duminica Învierii se foloseşte la strană cartea de cult numită Triod.
Cu duminica Vameşului şi a Fariseului începe de fapt perioada pregătitoare pentru Postul cel Mare, perioadă care numără patru duminici: a Vameşului şi a Fariseului, a Fiului risipitor, a Lăsatului sec de carne sau a Înfricoşătoarei Judecăţi şi a Lăsatului sec de brânză sau a Izgonirii lui Adam din Rai. Din seara acestei din urmă duminici se lasă secul pentru Postul cel Mare.
Denumirea de Triod este legată de o particularitate a slujbei Utreniei zilelor de rând ale Postului Mare, care la canoane au doar trei ode sau cântări. De aici şi denumirea cărţii, aceea de Triod, adică trei cântări sau trei ode.
Triodul cuprinde toate slujbele săvârşite de Biserică în perioada Postului Mare, pe săptămâni şi zile, rânduind viaţa lăuntrică a creştinilor. În sensul acesta, Triodul nu trebuie privit doar ca o simplă carte de cult, folosită în cadrul slujbelor din acest răstimp al anului bisericesc, ci trebuie văzut ca un îndrumar duhovnicesc, prin intermediul căruia strădaniile omului sunt canalizate către o înnoire duhovnicească, către o schimbare a vieţii lăuntrice.
Perioada aceasta a Triodului, prin slujbele săvârşite, urmăreşte să-l întoarcă pe om din moartea pricinuită de păcatul celor dintâi oameni, către viaţa împreună cu Hristos, în Împărăţia Sa. În sensul acesta, Triodul devine un ghid duhovnicesc de înălţare a creştinului, oferindu-i călăuzirea necesară pe întreg parcursul Postului Mare. În acelaşi timp, prin conţinutul slujbelor pe care le cuprinde, Triodul îl sprijină pe creştin în strădaniile sale duhovniceşti.
Aşadar, perioada Triodului, departe de a însemna doar o schimbare a structurii şi a conţinutului slujbelor Bisericii, ne integrează într-un nou mod de existenţă: vieţuirea desăvârşită din Rai, adică reîntoarcerea la modul de a fi al celor dintâi oameni, înainte de căderea în păcat. Calea Triodului este aşadar cale către Împărăţia cerească. Majoritatea textelor din slujbele cuprinse în Triod au în centrul lor preocuparea de a îndrepta atenţia noastră duhovnicească către această redobândire prin pocăinţă a Împărăţiei veşnicelor bunătăţi, pierdută prin neascultarea celor dintâi oameni.
Dacă înţelegem să ne raportăm în modul acesta la Triod, atunci el nu va reprezenta pentru noi doar simpla carte de cult întrebuinţată la strană în vremea Postului Paştilor, ci va deveni un adevărat îndrumar de viaţă duhovnicească, la al cărui conţinut luând aminte ne îmbogăţim, întărindu-ne puterile sufleteşti în lupta cu patimile şi ajungând la sfârşitul acestei perioade să ne facem biruitori împreună cu Hristos, prin Învierea Sa din morţi. Numai aşa, Învierea lui Hristos va însemna şi propria noastră înviere, împreună cu Hristos, din întunericul păcatului şi al morţii, în care ne-a aşezat păcatul neascultării de Dumnezeu.
