Sfaturi practice în Biserică: Cele 12 vineri

Broşura "Cele 12 Vineri" - în care se recomandă ajunarea a 12 vineri din timpul anului - ca şi alte apocrife (Epistolia Maicii Domnului, Visul Maicii Domnului, Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos) nu reprezintă altceva, în materie de credinţă, decât o tradiţie nesănătoasă.

Să nu uităm nici o clipă că la temelia credinţei noastre stă neclintit cuvântul lui Dumnezeu, păstrat şi transmis de Biserică, pentru că nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos (I Cor. 3, 11); iar credinţa sănătoasă o găsim doar în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului (I Tim. 3, 15).

Nici un tratat de teologie sau manual nu vorbeşte despre existenţa a 12 vineri, cu rânduială aparte. Ziua de vineri este zi de post, în amintirea faptului că Mântuitorul Hristos a fost răstignit în această zi. Excepţie fac cele însemnate cu harţi, când postul se suprimă.

Că recomandările acestor 12 vineri sunt contrare practicii Bisericii reiese din faptul că este prescrisă ajunarea absolută în zile în care Biserica dezleagă - aşa-zisa vinerea a 4-a, cea dinaintea Pogorârii Sfântului Duh -, dar se ştie că miercurile şi vinerile dintre Paşti şi Rusalii dezleagă la peşte (Sfântul Epifanie, în "Expositio fidei", 22, şi Pravila mică, de la Govora, din 1640, cap. 14, spun că sunt exceptate de la post miercurile şi vinerile din toată perioada Penticostarului); sau aşa-zisa vinerea a 12-a, de după Naşterea Mântuitorului - iar între Crăciun şi Bobotează, în zilele de miercuri şi de vineri, postul este suprimat, pentru a nu contrasta cu bucuria celor două mari sărbători.

Totodată, cele 12 vineri menţionează că, dacă se vor concepe copii în aceste zile, atunci ei sunt sortiţi eşecului: "Orice s-ar zămisli, fie parte bărbătească, fie femeiască, nu va fi sănătos, nici zdravăn, ci va ieşi cu boala copiilor, nebun, orb, ciung sau schilod". Dar nimeni nu poate predestina pe nimeni. Nimeni nu poate sorti eşecului pe nimeni. Că este vorba de un aşa-zis talisman, ne dăm seama din următoarea precizare: "Creştinul care va păzi aceste 12 vineri, cinstindu-le cu frică dumnezeiască, (...) el şi toată familia lui vor fi feriţi de orice boală, iar casa lui va fi îmbelşugată (...); acela va locui cu drepţii întru Împărăţia cerului". Acum ne întrebăm retoric, unde este Hristos, unde sunt sfinţii, unde sunt spovedania şi împărtăşania, unde sunt Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine, singurele care pot garanta şi prosperitatea aceasta pământească, şi arvuna unui loc în Împărăţia lui Hristos?

Spunem, în concluzie, că lectura acestui gen de literatură religioasă aduce multă pagubă sufletească. Să ne aducem aminte de cuvântul lui Hristos şi să nu cădem în capcana de a da zeciuială din izmă, mărar şi chimen, lăsând părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea să le facem şi pe acelea să nu le lăsăm (Matei 23, 23).

Să luăm aminte la ce fel de apă bem. Să ne adăpăm din izvoarele consacrate ale Bisericii noastre şi atunci creşterea noastră spirituală va fi sănătoasă, viguroasă şi cu roade bineplăcute lui Dumnezeu şi semenilor.