Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în Biserică: Colportajul se face numai cu binecuvântarea Bisericii!
Constatăm foarte adesea, mai ales atunci când mergem la hramurile mănăstireşti, că pe lângă pangarul mănăstirii îşi fac loc tot felul de tarabe cu vânzători de obiecte bisericeşti sau de cărţi cu conţinut religios, cele mai multe dintre ele fiind însă contrafăcute, neavând binecuvântarea Bisericii.
Binecuvântarea din partea Bisericii este trebuitoare, atât în ceea ce priveşte obiectele de cult, cât şi în ceea ce priveşte cărţile cu conţinut religios sau duhovnicesc. Dacă ne referim la obiectele bisericeşti, acestea trebuie să respecte o anumită erminie şi rânduială în modul de construcţie al lor, pentru care garantează Biserica. De aceea, ele sunt confecţionate fie în atelierele proprii ale Bisericii, fie în ateliere private, având însă binecuvântarea episcopului locului, aşa încât obiectele care sunt confecţionate în aceste ateliere să urmeze tradiţia ortodoxă, adică să fie autentice. Biserica nu controlează în felul acesta producţia de obiecte bisericeşti pentru foloase materiale imediate, ci mai degrabă pentru păstrarea sănătoasă a rânduielii ortodoxe în ceea ce priveşte executarea lor şi pentru a evita astfel kitsch-urile de tot felul, pe care le vedem prea adesea în comerţ. Aceeaşi rânduială trebuie urmată şi în ceea ce priveşte pictarea sau executarea icoanelor, care trebuie şi ele, în mod obligatoriu, să urmeze erminia ortodoxă de pictare, pentru a putea astfel câştiga statutul de icoană. Nu toate aşa-zisele icoane de pe piaţă au acest statut, foarte multe dintre ele fiind în cel mai fericit caz tablouri cu conţinut religios, ca să nu amintim creaţiile de-a dreptul sinistre, cărora în mod impropriu li se atribuie denumirea de icoane. De asemenea, cărţile cu conţinut religios sau duhovnicesc trebuie să poarte binecuvântarea Bisericii, fiind publicate în editurile eparhiilor ortodoxe din ţară sau chiar dacă sunt publicate la alte edituri, să aibă binecuvântarea episcopului. Prin aceasta, Biserica nu urmăreşte cenzurarea conţinutului respectivei cărţi, ci verifică mai degrabă ortodoxia credinţei mărturisite prin respectiva carte. Spunem aceasta pentru că multe cărţi publicate fără binecuvântarea Bisericii au strecurate în conţinutul lor tot felul de greşeli dogmatice, ceea ce aduce mare pagubă sufletească celor care se hrănesc duhovniceşte din conţinutul lor. Există de asemenea o serie de cărţi care cultivă o pietate falsă şi nesănătoasă a credincioşilor, cum ar fi: "Talismanul", "Visul Maicii Domnului", "Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos" ş. a., care nu sunt cărţi ortodoxe şi nici nu cultivă o spiritualitate ortodoxă. Tocmai de aceea, astfel de cărţi, apărute fără binecuvântarea Bisericii, nu trebuie cumpărate şi nici citite, pentru că ele îmbolnăvesc sufletul cu învăţături greşite. Cu privire la obiectele de cult sau icoanele făcute fără binecuvântarea Bisericii, este necesar să spunem că nici acestea nu trebuie cumpărate, pentru că nu au această calitate, întrucât nu respectă erminia sau rânduiala ortodoxă de realizare a lor. Pentru a ne feri de astfel de înşelătorii trebuie să urmărim în primul rând pangarele bisericilor sau mănăstirilor, librăriile ortodoxe care comercializează cărţi cu conţinut ortodox, apărute cu binecuvântarea Bisericii. De asemenea, cei care se ocupă de aprovizionarea pangarului bisericii sau mănăstirii trebuie să fie informaţi asupra atelierului sau sursei de unde provin obiectele sau cărţile, urmărind ca ele să aibă binecuvântarea din partea Bisericii, pentru a nu vinde credincioşilor noştri obiecte care nu păstrează rânduiala Bisericii şi pentru a nu întreţine industrii paralele, care să se îmbogăţească de pe seama credincioşilor, şi nu să folosească veniturile în scop filantropic, oferindu-le cărţi şi obiecte care nu respectă rânduiala ortodoxă.