"Creştinismul nu e doar o afacere de duminică, ci e o strădanie de toate zilele", avertiza, cu înţelepciunea-i bine cunoscută, părintele Arsenie Boca. Pe lângă tăria lor, izvorâtă dintr-o experienţă duhovnicească de mare profunzime şi autenticitate, cuvintele duhovnicului român cuprind îndemnul de a considera viaţa creştină în ansamblul dimensiunilor sale, nu doar din perspectiva duminicii ca zi de odihnă şi de participare, mai mult sau mai puţin angajată, la serviciul cultic. Cu siguranţă că părintele Arsenie Boca i-a avut în vedere pe toţi aceia dintre noi pentru care slujirea creştinească se reduce la cele câteva ceasuri liturgice de duminică dimineaţa. Participarea la Sfânta Liturghie, cu tot ce implică ea - pregătire corespunzătoare sub aspect moral-duhovnicesc, împărtăşire de învăţătura lui Iisus Hristos şi de El Însuşi în chip euharistic - constituie într-adevăr actul celei mai înalte şi intense trăiri creştine.
Însă puterea Liturghiei duminicale se prelungeşte în "liturghia" de peste săptămână a fiecăruia dintre noi. În ce constă această "liturghie" personală? Mai întâi în duhul rugăciunii curate pe care trebuie să-l căutăm zilnic în cartea de rugăciuni, în Psaltire sau în Ceaslov. Sufletul creştin respiră prin rugăciune. De aceea, Sfinţii Părinţi ne povăţuiesc să căutăm, oriunde ne-am afla şi orice am face, o "stare de rugăciune". Unii dintre noi pot invoca ocupaţiile sau aspectele practice ale vieţii cotidiene. Ei bine, tocmai aceste lucruri, aparent potrivnice rugăciunii, au nevoie de puterea ei duhovnicească pentru a-şi împlini scopul. Lectura pentru luminarea credinţei se numără printre activităţile de peste săptămână ale unui bun creştin. Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă (Catehismul), Filocalia sunt doar câteva repere în acest sens. Vizionarea programelor educative ale Televiziunii TRINITAS este alternativa mult căutată a spectacolului ieftin şi cvasidecadent pe care televiziunile comerciale ni-l oferă cu agresivitate.
De asemenea, postul. Miercurea şi vinerea sunt zilele săptămânii pe care le închinăm Domnului printr-o rânduială cucernică de postire. Participarea la slujbele de acatist, Maslu sau chiar Sfânta Liturghie care se săvârşesc în aceste zile completează şi desăvârşesc postul nostru săptămânal. Vinerea mai ales, fiind şi o zi de post (spre pomenirea răstignirii Mântuitorului), este şi un prilej pentru a ne întâlni cu duhovnicul (pentru convorbiri pastorale, spovedanie etc.), pregătindu-ne pentru primirea Sfintei Împărtăşanii. La acestea se adaugă preocuparea constantă pentru buna făptuire şi pentru o conduită exemplară în societate. Milostenia, cuvântul întăritor sau de zidire adresat semenilor, ajutorul oferit cu dragoste creştinească oricui ni-l solicită, strădania de a nu supăra sau sminti pe cei din jurul nostru sunt elementele de bază ale slujirii sau diaconiei creştine, acea frumos numită "liturghie de după Liturghie".
Creştinul autentic face dovada calităţii sale 24 de ore din 24 ale zilei şi 7 zile din tot atâtea ale săptămânii. El nu are vacanţă sau pauză de la chemarea sa. Aşadar, creştinii "de duminică" sunt datori a face "să lumineze lumina lor" în toate zilele, cu nădejdea la Hristos Domnul a Cărui viaţă şi slujire să le fie neîncetat pildă.
