După cum ştim cu toţii, ne aflăm până în 29 iunie în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. O mare problemă cu care ne confruntăm noi, preoţii, în această perioadă este provocarea pe care o primim din partea credincioşilor în ceea ce priveşte săvârşirea Tainei Nunţii sau a cununiilor. La răspunsul nostru negativ în ceea ce priveşte săvârşirea acestei Sfinte Taine în post ne izbim de cele mai multe ori de neînţelegerea totală din partea celor care ne cer acest lucru, adresându-ni-se mereu aceeaşi întrebare: de ce nu se poate săvârşi Taina Nunţii chiar şi în post? Răspunsul la această întrebare poate veni din cel puţin două puncte de vedere.
În primul rând, nu se pot săvârşi nunţi în post pentru că această perioadă de postire se referă, atât la postirea sufletească cât şi la cea trupească, iar postirea trupească nu are în vedere numai abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi într-o anumită perioadă, ci şi la abstinenţa conjugală a soţilor. Deşi Sfântul Apostol Pavel ne spune că "nunta este cinstită întru toate şi patul nespurcat" (Evrei 12, 4), abstinenţa soţilor în perioada postului are în vedere pregătirea acestora pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine în chiar ziua Praznicului, or, pentru primirea Sfintei Împărtăşanii trebuie şi această pregătire trupească prin înfrânarea conjugală. Aşadar, nu împreunarea soţilor este un păcat înaintea lui Dumnezeu, căci "taina aceasta mare este… în Hristos şi în Biserică", ci nesocotirea Sfintei Împărtăşanii, a cărei primire o aşteptăm la sfârşitul postului, dacă nu ne pregătim cuviincios pentru ea, atât sufleteşte, cât şi trupeşte.
Săvârşirea Tainei Cununiei implică în mod obligatoriu şi bucuria întâlnirii trupeşti a soţilor în zilele ce urmează săvârşirea acestei Sfintei Taine. Dacă ei trebuie să trăiască în deplină curăţie şi feciorie până la primirea Tainei Nunţii, după săvârşirea acestei Sfinte Taine, tinerii soţi se pot bucura acum şi de întâlnirea lor trupească. Or, întâlnirea aceasta trupească nu este compatibilă cu perioada postului, tocmai în ceea ce priveşte pregătirea creştinilor pentru primirea Sfintei Taine a Împărtăşaniei. Din această perspectivă, nunţile nu se pot face în post, pentru că prejudiciază abstinenţa soţilor în perioada postirii.
În al doilea rând, nunţile nu se pot săvârşi în post pentru
că întotdeauna slujba Tainei Nunţii este urmată de petreceri, în zilele noastre de cele mai multe ori chiar prea zgomotoase, or, nu ne putem imagina o masă de nuntă cu mâncare de post, iar atmosfera exuberantă a nunţii o vedem într-o totală contradicţie cu atmosfera de sobrietate ce caracterizează perioada postului.
Pornind de la aceste scurte consideraţii, înţelegem că nunta nu poate fi săvârşită în post nu pentru că postul ar constitui o oprelişte în calea săvârşirii unei Sfinte Taine, ci pentru că atât atmosfera care urmează nunţii, cât şi vieţuirea soţilor după primirea acestei Sfinte Taine nu sunt în armonie cu atmosfera duhovnicească pe care o propune perioada unui post liturgic.
De aceea, creştinii integraţi în viaţa Bisericii, cunoscători ai rânduielii acesteia şi a motivaţiilor de natură teologică şi practică care stau la baza acestor rânduieli, vor înţelege necondiţionat, nu ca pe o oprelişte, ci ca pe o mare binecuvântare perioada fiecărui post din cadrul anului liturgic, acceptând fără cârtire să facă nunţile în oricare altă perioadă a anului liturgic, în afara celor patru posturi.
Credincioşii mai putin activi şi prezenţi în viaţa Bisericii vor trebui să înţeleagă şi ei necesitatea acestei oprelişti privitoare la săvârşirea nunţilor în vremea posturilor, învăţând şi ei rânduiala postirii şi a rostului acestei postiri pentru folosul trupesc şi duhovnicesc al vieţii lor.
