"Se cuvine ca întâistătătorii Bisericilor să înveţe în fiecare zi, şi cu deosebire în duminici, întregul cler şi popor, cuvintele dreptei credinţe, culegând din Scriptura dumnezeiască înţelesurile şi judecăţile adevărurilor..." (Canonul 19, Sinodul Trulan - 692 d.H.)
Acest canon dat de către Sfinţii Părinţi participanţi la sinoadele ecumenice subliniază obligativitatea şi responsabilitatea predicării cuvântului dumnezeiesc şi mântuitor; şi pune în relaţie predica cu Sfânta Scriptură, care este cuvântul dumnezeiesc prin excelenţă. De aici rezultă că Scriptura şi predica sunt într-o legătură strânsă şi se intercondiţionează.
Astfel, predica nu poate fi decât o continuare firească, normală, a Sfintei Scripturi. Liturghia are ca punct central citirea unui text din Sfintele Evanghelii ca actualizare a predicii Mântuitorului Iisus Hristos, căci El are "cuvintele vieţii veşnice". Deci, Evanghelia sau Scriptura nu lipseşte din cadrul spaţiului eclesial; astfel că predica constituie nu o completare, ci o necesitate, prin care se oferă o imagine explicită tuturor celor care participă la împărăţirea prin cuvânt, căci "prin auzire vine credinţa".
Dacă preotul reuşeşte ca prin predică să actualizeze adevărurile dumnezeieşti şi să le transmită (prin cuvânt) în mintea şi inima credinciosului ascultător şi participant la Sfânta Liturghie, desigur că se provoacă cumva şi dorinţa unei împărtăşiri reale a Euharistiei. Deci, predica constituie o nouă etapă de împărtăşire a lui Dumnezeu credincioşilor, dar ea nu se opreşte la acest nivel, ci duce către Taină, către Taina Cuvântului viu şi lucrător. Predica constituie, astfel, etapa care face legătura între Cuvânt şi Taină, între Liturghia Cuvântului şi Liturghia Euharistică.
Faptul că din cei care participă la Sfânta Liturghie primesc Împărtăşania doar o parte, şansa predicii este, de fapt, şansa împărtăşirii prin cuvânt; iar credinţa trăită în cuvânt îl face pe Hristos prezent şi lucrător.
Tainele se primesc întâi prin cuvânt. Preotul rostind pericopa evanghelică se împărtăşeşte cel dintâi de Cuvântul dumnezeiesc, dar, imediat, el, cel împărtăşit de Cuvânt, împărtăşeşte aceeaşi valoare a Cuvântului credincioşilor. La fel, preotul se împărtăşeşte cel dintâi la Liturghie cu Trupul şi Sângele Domnului şi apoi el cel împărtăşit împărtăşeşte Trupul şi Sângele Domnului credincioşilor ce s-au pregătit de întâlnirea concretă cu Dumnezeu.
Iată, aşadar, folosul real al predicii şi posibilitatea împărtăşirii de Cuvântul Lui Iisus Hristos prin cuvântul predicatorial al preotului.
