În Biserica Ortodoxă, slujbele de sfinţire şi de resfinţire a bisericii sunt de o rară frumuseţe, prin bogăţia lor spirituală şi teologică. Pentru credincioşii care participă este ziditor de suflet să cunoască semnificaţia şi încărcătura duhovnicească a acestor slujbe, deoarece biserica de zid ne reprezintă pe noi, Biserica cea vie a lui Hristos, cler şi popor.
În ziua sfinţirii sau a resfinţirii bisericii, primim o mulţime de binecuvântări pentru că Sfântul şi Marele Mir, folosit în cadrul slujbei, este expresia darurilor Duhului Sfânt. Diversitatea mirodeniilor simbolizează mulţimea darurilor cunoscute şi necunoscute de noi, care ni se dăruiesc în timpul sfinţirii bisericii. Slujba de sfinţire este un moment sfânt pentru că prin ea se binecuvintează biserica şi toţi cei care participă la viaţa ei. În timpul sfinţirii bisericii, mirenii rămân afară, deoarece sfinţirea bisericii sau a locului unde se sfinţesc oamenii nu vine de la ei, ci de la Hristos, închipuit de arhiereu. Sfinţirea bisericii se face prin arhiereu, arătându-se că Hristos însuşi Se sălăşluieşte în ea şi săvârşeşte în ea lucrarea Sa mântuitoare prin Duhul Sfânt. Spălarea Sfintei Mese cu apă închipuie tainic Botezul lui Hristos, când a început lucrarea Sa mântuitoare. După spălarea cu apă şi săpun şi ştergerea cu ştergare curate, Sfânta Masă se spală cu apă sfinţită în care se adaugă parfum de trandafir. Aceasta simbolizează mirul în cinstea îngropării lui Hristos.
Urmează apoi ungerea Sfintei Mese cu Sfântul şi Marele Mir de către arhiereu, care simbolizează ungerea trupului lui Hristos cu ulei de aloe şi aromate de către Iosif din Arimatea şi Nicodim. Prin mirul turnat în chip de trei cruci se unge Sfânta Masă în vreme ce se cântă "Aliluia". Prin Sfântul Mir coboară peste Sfânta Masă Duhul Sfânt, iar prin cântarea întreită Aliluia se anunţă venirea lui Dumnezeu Cel în Treime slăvit. După ce s-a sfinţit Sfânta Masă, se stropeşte cu apă sfinţită Sfântul Altar şi toată biserica, pentru că de la Sfânta Masă, ca de la un izvor de sfinţenie, se sfinţeşte întreaga comunitate.
Efectele participării la această slujbă pot fi înţelese mai bine din cântarea care se cântă în acest moment: "Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfinţit sufletele noastre". Odată cu sfinţirea bisericii, are loc şi sfinţirea sufletelor noastre. Se sfinţeşte biserica din zid, dar se sfinţesc şi persoanele care participă la sfinţirea ei. După sfinţirea bisericii, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi, bărbaţi şi femei, au permisiunea să intre în Sfântul Altar pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă din Altar.
