Sfaturi practice în biserică: Post de bucate, dar şi de fapte

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel în care ne aflăm este unul dintre cele patru posturi de durată din timpul anului bisericesc. Potrivit Constituţiilor Apostolice, acesta a fost rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli şi în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde activităţi mai importante. Mărturii despre vechimea lui găsim la Sfântul Atanasie cel Mare, Teodoret al Cirului şi la Leon cel Mare, care numeşte această perioadă "postul de vară" sau al Cincizecimii. Postul Sânpetrului (denumirea populară) ţine din lunea de după Duminica Tuturor Sfinţilor şi până în ziua sărbătoririi Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, având o durată variabilă de la an la an, în funcţie de data schimbătoare a Sfintelor Paşti.

În privinţa felului postirii, acesta este mai uşor decât cel al Păresimilor. Astfel, după Pravila cea Mare şi Învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare, în zilele de luni, miercuri şi vineri se consumă legume fără untdelemn, marţi şi joi se mănâncă aceleaşi alimente, însă cu untdelemn şi puţin vin, iar sâmbăta şi duminica avem dezlegare la peşte. Dacă în zilele de luni, marţi şi joi este sărbătoarea unui sfânt cu doxologie, de asemenea se consumă şi peşte, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri, se dezleagă doar la untdelemn şi vin. La hramuri şi la sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) este dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii ar cădea.

Pe lângă aceste aspecte, se cuvine să facem precizarea că este important nu numai să postim, ci şi modul în care postim. Abţinerea de la bucate trebuie însoţită de o continuă străduinţă de dominare a poftelor şi a patimilor, de curăţire a gândurilor şi a simţirii, de disciplinare a vieţii sub toate aspectele ei, vremea postului fiind perioada care ne oferă cele mai potrivite condiţii, atmosfera şi mijloacele de înduhovnicire şi îmbunătăţire morală. Din paginile Sfintei Scripturi şi din scrierile Sfinţilor Părinţi, aflăm că postul nu este numai o reţinere de la consumarea unor alimente. El presupune, în primul rând, o înnoire sufletească, o înfrânare de la fapte nevrednice de numele de creştin. Porunca postului are în vedere nu numai trupul, ci mai cu seamă sufletul. Adevăratul post este acela care îmbină în mod fericit cele două aspecte ale lui: aspectul trupesc şi cel sufletesc, atunci când reţinerea de la bucate are loc împreună cu reţinerea de la păcate şi cu efortul continuu spre virtute şi urcuş duhovnicesc. Postul trebuie să fie un mijloc de fortificare a voinţei, de întărire a celor slabi în credinţă, de îndreptare a celor rătăciţi, de smerenie, de rugăciune mai stăruitoare şi, în chip deosebit, de iertare a semenilor noştri. Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra acestui fapt, subliniind că postul trupesc fără cel sufletesc este lipsit de orice valoare morală: ,,Zici că posteşti? - întreabă Sfântul Părinte - Arată-mi aceasta prin fapte! Să postească şi ochiul tău, şi gura ta! Să postească toată fiinţa ta!".

Aşadar, este bine să dăm postului o valoare spiritual-morală, ca în felul acesta să fie cu adevărat un act de cinstire a lui Dumnezeu şi o jertfă a noastră pentru dobândirea vieţii veşnice.