Întrucât rânduielile noastre bisericeşti fac referire la anumite perioade în care nu se oficiază nunţi, unii dintre enoriaşii noştri ne întreabă adesea dacă această prevedere canonico-liturgică se aplică şi în cazul Botezului. Pentru a le răspunde lămuritor, se cuvine să precizăm mai întâi de ce nu se fac nunţi în respectivele perioade ale anului bisericesc. Dacă observăm statutul duhovnicesc al acelor zile sau perioade, înţelegem că incompatibilitatea care stă la baza rânduielilor restrictive vine şi dintr-un discernământ pedagogic. Astfel, prin sobrietatea şi caracterul lor penitenţial, zilele de post contrastează evident cu jubilaţia specifică nunţii, iar atmosfera înălţătoare a praznicelor împărăteşti are întâietate, prin semnificaţiile ei, în faţa evenimentului nupţial. Prin aceste măsuri, Biserica dovedeşte o profundă cunoaştere a psihologiei religioase în raport cu manifestările umane specifice. Ea ne învaţă să distingem nuanţele trăirii noastre sufleteşti şi să le cultivăm ca atare. Postul îndeamnă la reculegere, pocăinţă şi asceză, dimensiuni de maximă importanţă în viaţa creştină. Pe de altă parte, nunta este un moment festiv, care, dincolo de coordonatele ei spirituale adânci, îmbie pe unii la mai multă zburdălnicie trupească, mai ales prin acea petrecere prelungită (şi adesea denaturată prin consum excesiv de mâncare şi alcool) până în zori şi chiar mai mult, în unele cazuri. Este evidentă, aşadar, nepotrivirea unei atmosfere de nuntă (mai ales în latura ei lumească, preferată de mulţi) cu tonalitatea duhovnicească a postului.
În privinţa Botezului, lucrurile diferă puţin. Chiar dacă şi cu această ocazie se organizează petreceri, necesitatea (şi uneori urgenţa) încreştinării pruncului nou-născut prevalează în faţa oricărui argument. Acesta este motivul pentru care Biserica nu a rânduit vreo interdicţie canonică privitoare la botezarea copiilor în zile sau perioade de post. Taina Botezului se poate săvârşi oricând. Atenţie însă la interpretare: se îngăduie acest lucru numai pentru a nu periclita mântuirea sufletească a pruncului respectiv. După cuvintele Scripturii, "Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască..." (I Tim. 2, 4) şi să intre în Împărăţia Lui, renăscându-se spiritual "din apă şi din Duh Sfânt" (In. 3, 5), şi pe această voinţă divină se întemeiază practica străveche a Bisericii de a lumina prin Taina Botezului pe "tot omul care vine în lume". Oficierea Botezului în post nu încurajează însă şi petrecerile fără măsură creştinească. Această atitudine misionară şi pastorală a Bisericii ne învaţă, aşadar, să vedem esenţialul, şi anume că a înscrie un suflet nou în eternitatea lui Dumnezeu nu suferă nici o amânare.
În concluzie, să reţinem că postul nu împiedică săvârşirea Tainei Botezului, cu condiţia ca noi să vedem în aceasta un eveniment crucial pentru viaţa sufletească a pruncului, iar nu doar un prilej de veselie trupească.
