Sfaturi practice în biserică: Primirea după rânduială a „luminii“ Sfintelor Paşti

Învierea Mântuitorului Hristos este "aleasă zi şi cea dintâi a săptămânii", "sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor", de aceea sărbătorirea corectă a acestui eveniment mântuitor poate fi concepută urmând câteva precizări.

Sărbătoarea Paştilor adună întreaga creştinătate la biserică; creştini practicanţi şi mai puţin practicanţi vin în număr deosebit de mare, de aceea, e bine să ne purtăm civilizat unii cu alţii, să avem în vedere o bună organizare şi să nu producem disconfort în special acelora care vin poate pentru prima dată la un asemenea eveniment religios.

Slujba de Înviere începe cu împărţirea "luminii", ca simbol al Învierii Domnului şi al răspândirii în lume a veştii de bucurie.

Există superstiţia că cel ce reuşeşte să ia primul "lumină" de la preot are ca răsplată în viaţă o "situaţie privilegiată" faţă de ceilalţi credincioşi. Este o practică greşită care nu ţine de comuniunea frăţească şi nu are de-a face cu nimic religios. Cu privire la aceasta atragem atenţia ca momentul împărţirii "luminii" să se facă în mod solemn şi nimeni să nu se înghesuie în mod disperat sau habotnic, "căci Lumina lui Hristos luminează tuturor". Ceea ce dă unitate şi frumuseţe acestei slujbe este faptul de a răspândi şi împărţi "lumina" unul celuilalt ca semn al comuniunii şi fraternităţii.

Ce facem după ce am primit "lumină"? Majoritatea creştinilor, din păcate, stau câteva minute la slujbă după care pleacă acasă ori merg cu "lumina sfântă" la cimitir. Desigur, "lumina Învierii" trebuie primită cu credinţă şi răspândită pretutindeni, inclusiv celor morţi. Prioritate este însă participarea noastră în cadrul eclezial la slujba Învierii, la Liturghia Învierii - slujba prin excelenţă ce uneşte cerul cu pământul, pe cei vii cu cei morţi, pe oameni cu Dumnezeu. Nu este deloc creştineşte să iei "lumină" îndeplinind o "tradiţie a poporului", ci folositor este să participi la toată slujba, iar dacă eşti pregătit duhovniceşte să te împărtăşeşti sau să iei pâinea sfinţită (stropită cu apă sfinţită şi vin) numită "paşti" şi apoi să mergi cu "lumină" la mormintele celor dragi.

Legat de primirea "luminii", amintim ca lumânarea de Paşti să fie din ceară curată, ca semn al preţuirii şi al curăţiei. Să evităm utilizarea lumânărilor prefabricate din piaţa comercială. Paştele trebuie cinstit în primul rând cu lumânările bisericeşti ca daruri afierosite Domnului. Lumânarea este ea însăşi semn al Învierii şi al "luminii" lui Hristos şi se cade să dăm importanţă atât gestului de primire al "luminii" cât şi autenticităţii lumânării pe care o vom folosi.