Foarte puţini dintre creştinii care au şansa înfierii unui copil cunosc sau au auzit de rânduiala specială care se face cu ocazia înfierii copiilor.
Biserica nu a putut rămâne indiferentă faţă de situaţiile în care familiile creştine au dorit să înfieze un copil, şi a alcătuit o slujbă potrivită acestei împrejurări.
Astfel, "cel care urmează să devină fiu (sau fiică) al altor părinţi decât cei care l-au născut vine la biserică împreună cu cel care îl înfiază şi stă înaintea preotului cu faţa spre răsărit, ţinând în mâini făclii aprinse", spune Molitfelnicul. Dacă copilul este foarte mic, atunci el este adus la biserică de către viitorii părinţi.
Începutul acestei slujbe se face cu rugăciunile începătoare, urmate de două rugăciuni pe care le rosteşte preotul.
Aceste rugăciuni pun accentul pe relaţia bazată pe iubirea dumnezeiască dintre persoanele Sfintei Treimi, în special dintre Tatăl şi Fiul; iubire care aduce binecuvântare şi în relaţia care va alcătui o treaptă a iubirii dintre părinte şi fiul adoptat.
Rugăciunea respectivă subliniază următoarele lucruri: "Cel ce prin iubitul Tău Prunc ne-ai numit pe noi fii ai lui Dumnezeu, cu primirea de fiu şi cu darul atotputernicului şi Sfântului Tău Duh (...) caută spre robii Tăi, şi pe cei pe care firea i-a născut depărtaţi unul de altul după trup, pe aceştia Însuţi îi uneşte în tată şi în fiu prin Sfântul Tău Duh".
Slujba respectivă pune accentul exact pe faptul înfierii după har, căci, dacă prin Adam a rânduit rudenia firească după trup, dar "întru Hristos (...) ne-ai arătat şi pe noi a fi rudenia Ta după har".
Dacă cel înfiat va primi numele părinţilor "după har", atunci e necesar ca rugăciunile să aibă în vedere şi viitorul familiei; de aceea rugăciunile mai cuprind cereri speciale: "întăreşte-i în dragostea Ta; leagă-i pe ei cu binecuvântarea Ta; înalţă-i pe ei întru slava Ta; întăreşte-i pe ei în credinţa Ta, păzindu-i pururea ca să nu se lepede de cele ce au ieşit din gura lor (...) şi dragostea să o păzească nestricată şi nemincinoasă, până la sfârşitul vieţii lor".
La finalul slujbei, cel înfiat îngenunchează în faţa celui ce-l înfiază, care îl ridică, zicând: "Astăzi fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut", şi-l îmbrăţişează; iar preotul îi binecuvântează.
Iată o rânduială la momentul înfierii de copii, rânduială cu totul specială şi care trebuie cunoscută şi împlinită de către familiile respective; şi care poate fi adaptată după caz în cadrul instituţiilor speciale, unde între copii şi personalul calificat se creează sentimente şi relaţii deosebite, bazate pe iubirea ca dintre tată şi fiu.
