"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor" (Mt. 18, 3). Din aceste text scripturistic putem spune că Mântuitorul Hristos face cumva referire la curăţia copiilor, la nevinovăţia lor şi, practic, la putinţa de a fi părtaşi ai Împărăţiei Sale; dar, consultând Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, ne dăm seama că şi pruncii sau copiii au nevoie de primirea Tainei Sfântului Botez; lucru pe care îl argumentăm şi în mod logic.
În primul rând, trebuie să ştim că pruncii şi copiii nu sunt persoane sfinte, căci "ce este născut din trup, trup este" (In. 3, 6); iar pentru a putea fi mântuiţi, trebuie să primească Botezul, ca astfel să fie născuţi nu numai din trup, ci şi din "apă şi din Duh".
Ştim, desigur, că Botezul curăţă fiinţa umană de păcatul strămoşesc cu care se naşte fiecare om, fiecare prunc sau copil; de aceea Botezul este necesar chiar şi pentru prunci, căci: "Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor" (Rom. 5, 12). Astfel, Botezul se săvârşeşte prin întreita afundare în numele Sfintei şi de viaţă Făcătoarei Treimi; prin aceasta arătând că noul botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc. De aici rezultă că numai Taina Sfântului Botez eliberează fiinţa umană de orice vârstă, de păcatul originar al protopărinţilor.
Sfânta Scriptură aduce multe lămuriri cu privire la săvârşirea Tainei Sfântului Botez asupra copiilor. Sfântul Apostol Petru, la momentul Pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime, a botezat cam trei mii de oameni (afară de femei şi copii), dar cu siguranţă că erau şi copiii aduşi pentru primirea Sfântului Botez.
Despre importanţa sau necesitatea mântuirii prin Botez chiar şi a copiilor, Sfântul Irineu, Sfântul Grigorie de Nazianz şi Origen aduc argumente că Biserica a primit de la Sfinţii Apostoli tradiţia de a boteza copiii.
Sinodul ţinut la Cartagina în anul 419 a dat un canon (Canonul 110) care anatemizează pe cei care cred că Botezul nu este necesar copiilor, căci ei se botează "spre lăsarea păcatelor... şi trebuie să capete prin baia renaşterii" curăţirea păcatului strămoşesc pe care şi l-au atras din naşterea cea veche.
Deci, Botezul săvârşit asupra pruncilor şi a copiilor nu poate fi decât mântuitor.
Cu siguranţă că fără Botez nu poate fi mântuire, decât dacă prin voia lui Dumnezeu, din anumite motive sau împrejurări, El face iconomie sau îngăduinţă; dar numai prin Botez, Biserica subliniază faptul că Dumnezeu "celor care erau întru întuneric le-a strălucit lumina mântuirii".
