Apelativul de "sfânt" era folosit în Biserica creştină din primele veacuri pentru toţi cei care primeau credinţa creştină şi, desigur, Botezul. Treptat, denumirea de "sfânt" a fost înlocuită cu cea de "creştin" pentru că doar cei care ajungeau la o etapă superioară a trăirii credinţei în faptă şi cuvânt aveau să fie sfinţi cu adevărat. Astfel, sfinţenia unui om face ca prezenţa Sfântului Duh să se simtă chiar şi după moarte. Biserica Ortodoxă, prin actul canonizării, îi recunoaşte ca sfinţi şi îi adaugă în calendar ca semn de preţuire şi cinstire sfântă.
După vrednicia şi slujirea lor, Sfinţii au fost împărţiţi în diferite categorii: "Strămoşi, Părinţi, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Propovăduitori, Evanghelişti, Mucenici, Mărturisitori, Pustnici...". Această împărţire pe categorii a Sfinţilor o întâlnim mai cu seamă în cadrul Proscomidiei, când preotul scoate miride din prescură pentru cele nouă cete de Sfinţi.
Să cunoaştem, pe scurt, ce reprezintă exact fiecare categorie de Sfinţi.
Profeţii sunt persoanele sfinte de la începuturi, ultimul fiind Sfântul Ioan Botezătorul. Ei au avut darul de a profeţi în special venirea Mântuitorului Hristos. Din această categorie a Profeţilor amintim pe Moise, Ilie, Isaia, Iezechiel, Zaharia şi alţii.
Când ne referim la Strămoşi, amintim, de fapt, pe cei care sunt ascendenţi după trup ai Mântuitorului, şi anume, bărbaţii sfinţi din Vechiul Testament.
Apostolii sunt poate cei mai cunoscuţi pentru că învăţăturile lor nu lipsesc din cadrul Sfintei Liturghii; ei sunt ucenicii direcţi ai lui Hristos. Chiar şi Evangheliştii fac parte din rândul Sfinţilor Apostoli. Cunoaştem adunarea celor doisprezece, dar şi a celor şaptezeci, dintre care amintim pe Petru, Pavel, Andrei şi Filip.
Martirii sau Mucenicii sunt aceia care şi-au mărturisit credinţa cu preţul vieţii. Nici moartea chinuitoare nu a putut să îi îndepărteze de la adevărata credinţă a Treimii Dumnezeieşti. Amintim câţiva dintre martirii Bisericii: Ştefan, Gheorghe, Teodor; pe Mucenicii preoţi: Haralambie, Ermolae; pe Muceniţele fecioare: Ecaterina şi Varvara.
Cuvioşii şi Cuvioasele sunt persoanele sfinte care au trăit viaţa la un înalt nivel duhovnicesc în cadrul spaţiului monahal; amintim pe: Antonie, Teodora de la Sihla, Daniil Sihastrul etc.
Ierarhii sunt cei ce au păstorit turma lui Hristos conducând-o şi păzind-o cu multă râvnă şi pricepere: Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan.
În fine, categoria Sfinţilor Părinţi cuprinde în general pe Sfinţii clerici şi monahi care s-au remarcat prin sfinţenia vieţii şi prin scrierile sfinte. (Pr. Răzvan-George Topală)
