Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în Biserică: Ziua binecuvântării şi gustării strugurilor
În cadrul sărbătorilor, la praznicele împărăteşti, pe lângă importanţa religioasă, cu un caracter specific folositor sufletelor, se dă importanţă şi frumuseţe şi anumitor gesturi sau acte de prăznuire care înveselesc şi trupurile, în special prin gustarea anumitor prinoase binecuvântate în cadrul serviciului religios (fructe, prăjituri, vin, colivă etc.).
Astfel, şi în cazul prăznuirii sărbătorii împărăteşti Schimbarea la Faţă a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, avem de-a face cu o rânduială unică în an şi care prevede începutul binecuvântat al gustării din roada viei, începutul gustării strugurilor. Această rânduială de binecuvântare a roadei celei noi a viei este, de fapt, o continuare sau o împlinire a rânduielii ce se face de către preot la săditul şi culesul viei. Aceste rânduieli sunt mai cunoscute în zonele geografice cu specific viticol. Important este faptul că Biserica poartă de grijă prin binecuvântarea Sa, atunci când omul sădeşte via, ca aceasta să fie păzită "de grindină, de ger, de polei năprasnic, de îngheţ, de vânturi arzătoare, de furtună şi de toată năpădirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi... ca să o culegem şi să-Ţi aducem rod din ea spre prefacere în Sângele Hristosului Tău"; şi atunci când o culege, ca Dumnezeu să dea "celor ce vor gusta sfinţenie şi sporire sufletească". Cu ocazia zilei de 6 august, la finalul slujbei, după rânduiala prevăzută în cărţile de cult, preotul binecuvântează strugurii aduşi de către credincioşi rostind o rugăciune specială, potrivit zilei şi scopului respectiv, căci "prin buna întocmire a văzduhului, prin picăturile de ploaie şi prin liniştea vremii" a rânduit Dumnezeu să plinească coacerea roadei noi a viţei, ca "celor ce vom gusta dintr-însa, să ne fie spre veselie, iar celor care au adus-o Ţie, ca dar, spre curăţirea păcatelor, prin Dumnezeiescul şi Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău...". Iată, deci, că începând cu acest mare praznic sfinţitor, credincioşii pot gusta strugurii. Datina aducerii roadelor în Biserică este destul de veche, iar mărturii explicite găsim în Canonul 28 al Sinodului VI Ecumenic: "Iar aducerea strugurilor să fie socotită ca o pârgă, şi preoţii binecuvântându-o osebit să o dea celor ce o cer pe aceasta, spre mulţumire Dătătorului rodurilor prin care trupurile noastre cresc şi se hrănesc după orânduirea bisericească." Aducerea strugurilor la Biserică constituie prilej de mulţumire faţă de Dumnezeu Care face să răsară totul la bună vreme; constituie încă o dată bucurie şi împărtăşire în comuniune cu semenii, dar mai ales o invitaţie către Euharistie ca simbolism al viţei-de-vie.