Nașterea Domnului este sărbătoarea celei mai mari bucurii oferite de Dumnezeu neamului omenesc - Întruparea Fiului Său, împlinirea Tainei din veci ascunse, singurul lucru nou sub soare. Bucuria nașterii lui Iisus
„Umplutu-ne-am de viaţa Ta cea nesfârşită“
În această sâmbătă, a doua din Postul Mare, nu se mai săvârşeşte vreo pomenire deosebită, precum am avut în prima sâmbătă, cea a Sfântului Teodor. Ca şi în sâmbetele următoare, cu excepţia celei de-a cincea, astăzi se face pomenirea mucenicilor, sfinţilor şi a tuturor celor adormiţi întru Domnul. În cântările adresate sfinţilor şi mucenicilor se cere ajutorul lor pentru parcurgerea cum se cuvine a Postului Mare: „Mulţimile Mucenicilor din cer, venind de faţă la cei ce vă laudă, binecuvântaţi-i şi-i sfinţiţi, ca să săvârşească cu râvnă vremea postului“; „Cinstită mulţime a Mucenicilor, roagă-te lui Hristos, ca săvârşind noi cu pace călătoria postului, să vedem şi să ne închinăm Patimilor Lui“ (stihiri de la Utrenia sâmbetei a doua din Post).
În duminica a doua a Sfântului şi Marelui Post se cântă slujba celui între Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, făcător de minuni. Precum în Duminica Ortodoxiei s-a sărbătorit prima biruinţă a Ortodoxiei împotriva iconoclaştilor, la fel în duminica a doua din Post, a Sfântului Grigorie Palama, ne aducem aminte de al doilea triumf al Ortodoxiei, proclamarea distincţiei dintre Fiinţa şi energiile lui Dumnezeu. Legătura dintre cele două duminici, arată ierom. Makarios Simonopetritul, este dată de credinţa iconofililor-iubitorilor de icoane, precum şi a isihaştilor, în realitatea participării trupului şi sufletului omului la Dumnezeu în Hristos încă din această viaţă. „Plinitu-s-a şi s-a săvârşit, pe cât a fost întru a noastră putere, Hristoase, Dumnezeul nostru, Taina rânduielii Tale; că am făcut pomenirea morţii Tale, văzut-am chipul Învierii Tale, umplutu-ne-am de viaţa Ta cea nesfârşită, îndulcitu-ne-am de hrana Ta cea neîmpuţinată, căreia binevoieşte a ne învrednici pe noi toţi şi în veacul ce va să fie...“ (rugăciune rostită în taină de preot la Proscomidiar, înainte de otpustul Dumnezeieştii Litrughii a Sfântului Vasile cel Mare).