Ei s-au rugat și au primit

Origen, Despre rugăciune, Introducere, XIII, 2-3; XVI, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 225-226

„Mai e nevoie oare să-i înșirăm pe cei care, în urma rugăciunilor, au obținut lucruri atât de mari de la Dumnezeu? Fiecare poate culege din Sfânta Scriptură multe asemenea pilde. Ana a fost învrednicită să nască pe Samuil, care a putut fi așezat alături de Moise, întrucât cea stearpă s-a rugat plină de încredere către Domnul (I Regi 1, 9). Iezechia, care era încă lipsit de copii, când a aflat de la Isaia că va muri, s-a rugat și a fost pe urmă trecut între neamurile după trup ale Mântuitorului (IV Regi 20, 1). În urma unei porunci a vicleanului Aman, poporul Israel urma să fie nimicit (Estera 3, 7), însă a fost ascultată rugăciunea unită cu postul a lui Mardoheu și a Esterei (Estera 4, 1) și s-a adăugat, pe seama poporului, la sărbătorile mozaice, ziua mardoheică de bucurie (Sărbătoarea Purim).

Dar și Iudita a rânduit o sfântă rugăciune și l-a învins apoi cu ajutorul lui Dumnezeu pe Olofern, și astfel o singură femeie a șters rușinea evreilor din partea casei lui Nabucodonosor (Iudita 13, 6). Și rugăciunea lui Anania, Azaria și Misail a fost ascultată și de aceea au fost învredniciți să obțină vânt răcoritor, care a potolit flacăra focului. Chiar și leilor (Daniel 6, 23) din groapa babilonienilor li s-a închis gura (Psalmi 19, 8) în urma rugăciunilor lui Daniel, iar din pântecele peștelui care l-a înghițit, nici Iona n-a deznădăjduit că va fi ascultat, ci ieșind din pântecele lui, a dus la îndeplinire misiunea profetică pe lângă niniviteni, rămasă până atunci neîndeplinită.Și câte ar mai putea înșira fiecare din noi, dacă și-ar aduce aminte cu mulțumire de binefacerile lui Dumnezeu și ar dori să-I aducă laudă pentru acestea?

(...) Cine cere de la Dumnezeu lucruri pământești și mici însemnează că nu ascultă de porunca Lui, care spune că de la El se cade să cerem numai lucruri cerești și mari, pentru că Lui nu-I place să dea lucruri trecătoare și de mică însemnătate. 

(...) Tot așa, dacă vom primi cu gând mai înalt ceea ce ne-a fost dăruit mai de preț de Dumnezeu, atunci vom zice că bunurile cele firești ale darurilor duhovnicești, mari și cerești, nu sunt decât cele trupești, care li s-au dat tuturor sfinților, spre folos (I Corinteni 12, 7) sau după măsura credinței, sau precum hotărăște Cel care dă, iar hotărârea Lui este înțeleaptă, chiar dacă noi nu suntem în stare să arătăm pentru fiecare caz pricina și rostul adevărat pentru care au fost dăruite.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)