Masa dragostei

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 280–281

„În vatra isihastă din jurul Mănăstirii Sihăstria s-au nevoit în secolele trecute mulți cuvioși părinți iubitori de liniște. Pe poteca ce duce din Sihăstria peste Muntele Agapia, la numai 1 km în pădure, se află o mică poiană, cunoscută până astăzi cu numele de Poiana Trapezei.

Aici s-au nevoit pentru dragostea lui Hristos, până la mijlocul secolului al XIX-lea, generații întregi de călugări isihaști. Iar nevoința acestor sihaștri era aceasta: fiecare se ostenea în chilia sa toată săptămâna, în rugăciune, în post și în cugetarea celor dumnezeiești. Duminica și în sărbători se adunau cu toții, împreună cu părintele lor duhovnicesc, la priveghere de toată noaptea în paraclisul de lemn de alături. După cântarea Utreniei se săvârșea Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi sihaștrii mâncau împreună așa-numita masă a dragostei, la un loc anume pregătit în mijlocul poienii. La urmă luau binecuvântare de la părintele lor duhovnicesc și se retrăgeau la chilii.

În acest loc s-au nevoit întotdeauna duhovnicii iscusiți în rugăciune și înțelepți în cuvânt, la care alergau numeroși sihaștri din partea locului. Și era tradiția ca la praznicele împărătești și mai ales la Crăciun, la Sfintele Paști și la Pogorârea Sfântului Duh să se adune toți sihaștrii din Munții Sihlei și Agapiei la părinții din Poiana Trapezei. Aici își mărturiseau gândurile la duhovnic, privegheau la slujbă până dimineața, dând laudă lui Dumnezeu, se împărtășeau cu Trupul și Sângele lui Hristos și luau masa împreună după tradiție. Apoi se sărutau duhovnicește și plecau liniștiți la colibele lor. Toți cei care veneau la acești sihaștri erau odihniți și ospătați, de unde și numele locului Poiana Trapezei.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)