În căutarea sfințeniei

Protosinghel Ioanichie Bălan, Pateric Românesc, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 569-570

„Dorind să ia asupră-și jugul nevoinței călugărești, tânărul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazăr, al cărui ucenic era. Acesta i-a zis:
- Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Peștera Ialomicioarei și citește câte o Psaltire în fiecare zi. De vei răbda ispitele vrăjmașului și nu te va amăgi, atunci poți să te faci călugăr.
Deci a petrecut în schit câteva luni de zile, ziua făcând ascultare, iar noaptea priveghind şi citind la Psaltire. Într-o noapte, pe când se ruga în coliba sa din marginea pădurii, a venit un călugăr străin şi i-a zis:
- Ce faci aici, frate Ioane, şi de ce te chinuieşti aşa?
- Părinte, vreau să mă fac călugăr.
- Rău te-ai înşelat. Nu vei putea rămâne în mănăstire. Iată, femeia ta acasă trăieşte cu alţi bărbaţi şi-ţi risipeşte toată averea.
- De unde ştii sfinţia ta aceasta? 1-a întrebat tânărul tulburat.
- Eu am trăit 40 de ani în pustiul Iordanului şi am primit de la Dumnezeu darul înainteve­derii, încât ştiu şi gândurile omului.
- Deci, ce să fac, părinte, acum?
- Du-te acasă şi fii stăpân pe soţie şi pe avere.
Tânărul Ioan însă avea un gând de îndoială şi s-a apucat să citească la Psaltire. Atunci călugărul acela a început să tremure de frig şi s-a strâns lângă foc. Apoi deodată s-a auzit un trăsnet puternic, iar «pustnicul» s-a făcut nevăzut. Fuse­se diavolul.
Cuprins de gânduri, tânărul Ioan Moroi a plecat a doua zi spre casă, pătimind multe ispite pe cale. Mai târziu, văzându-l bătrânul Gheorghe Lazăr, i-a spus:
- Nu poţi duce acum jugul călugăriei. Mai rămâi un timp în familie.”
* Ioan Moroi avea să ajungă protosinghelul Ioanichie Moroi, mare stareț al Mănăstirii Sihăstria. Năs­cut în orașul Zărnești - Brașov, mai întâi s-a căsătorit și a avut doi copii. Apoi, dorind să urmeze lui Hristos, a intrat în nevoința călugă­rească împreună cu soția și copiii săi.

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)