Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu; Sfântul Apostol Tit
Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Hristos. El a propovăduit Evanghelia în Siria, împreună cu Sfântul Apostol Filip, iar apoi a propovăduit singur. În Asia Mică a suferit bătăi, temniţă, loviri cu pietre, apoi a mers în Frigia şi intrând în cetatea Ierapole propovăduia pe Hristos. A vindecat aici pe orbul Stahie, pe care l-a şi botezat. A mers apoi în India, unde a luminat pe localnici şi a făcut biserici. A trecut apoi prin Armenia, unde a vindecat-o pe fiica împăratului de duhuri necurate. Acolo a fost prins, chinuit şi răstignit cu capul în jos. A răbdat toate acestea, iar la sfârşit i-au tăiat capul. Toate acestea s-au întâmplat în cetatea Albanopolis şi credincioşii creştini i-au aşezat cu cinste trupul, care făcea multe minuni şi vindecări, într-o raclă de plumb. Necredincioşii însă au uneltit din nou şi racla sfântului a fost aruncată. Racla a ajuns până la urmă în insula Lipari din Italia, unde Episcopul Agaton a aşezat-o cu cinste. În vremea împăratului Teofil (829-842), în timpul luptelor iconoclaste, racla sfântului a fost dusă în cetatea Benvento şi aşezată acolo în ziua de 25 august.
