Începutul anului bisericesc; Sf. Cuv. Dionisie Exiguul; Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul; Sf. 40 de Muceniţe din Adrianopol; Dreptul Iosua (Te Deum)

Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, în primul volum, pe luna septembrie, ne spune că „în această perioadă a anului se culeg roadele dăruite nouă de Dumnezeu, iar Biserica mulţumeşte Făcătorului a toate pentru darurile Sale şi se roagă ca şi următorul an să fie roditor. De aceea, în Vechiul Testament, la 1 septembrie se ţinea sărbătoarea Trâmbiţelor, cu jertfe de bună mireasmă aduse ca laudă şi recunoştinţă Celui Preaînalt (Levitic 23, 24-25)”. Biserica sărbătoreşte, astăzi, începutul anului bisericesc, amintindu-ne de intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în sinagoga din Nazaret, când, deschizând Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, citeşte din cartea prorocului Isaia: „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate; să dau de ştire un an de milostivire al Domnului” (Isaia 61, 1-2). Apoi, „închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre” (Luca 4, 20-21). Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, în primul volum, pe luna septembrie, ne spune că „pentru aceasta, Biserica face astăzi început pentru «anul cel bineplăcut Domnului», deschide împărtăşirea noastră din cununa bunătăţilor dumnezeieşti în anul care începe, căci menirea ei este ca noi să devenim după chipul şi asemănarea lui Hristos”. Acum începe Mântuitorul propovăduirea Evangheliei. Tot la 1 septembrie ne amintim de crearea lumii din nimic, în timp, de către Dumnezeu.

Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul (†545) a fixat „cronologia erei creştine”, luând pentru prima oară ca punct de plecare pentru numărarea anilor Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, de aceea este considerat „părintele erei creştine”. El s-a născut în Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), în jurul anului 460. A primit învăţătură duhovnicească de la înţelepţii călugări sciţi. A călătorit în Răsărit pentru a primi sfat duhovnicesc de la monahii îmbunătăţiţi, însă, din cauza tulburărilor provocate de erezia monofizită, a plecat la Constantinopol. Datorită formaţiei sale duhovniceşti şi teologice deosebite, a fost chemat la Roma de papa Ghelasie pe la anul 496. A primit însărcinarea de a se ocupa de arhiva Cancelariei Pontificale, reorganizând-o şi devenind noul ei fondator. La Roma a tradus în latină mai multe lucrări ale Sfinţilor Părinţi răsăriteni, dar şi Canoanele date de primele patru Sinoade ecumenice, ale unor Sinoade locale, redactate în greacă. Este socotit „părintele dreptului bisericesc”. A tradus vieţile unor sfinţi importanţi ai Bisericii. A scris mai multe lucrări teologice. El se semna, din smerenie, Dionisie Exiguus, adică „cel neînsemnat”. El a predat dialectica la Academia din Vivarium, în Calabria. Aici l-a cunoscut pe Casiodor. Sfârşitul vieţii sale a fost în anul 545, în mănăstirea de la Vivarium.