Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului; Sf. Mc. Lup; Sf. Sfinţit Mc. Irineu, Episcopul de Lugdunum
Sfântul Mucenic Lup a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275), în cetatea Nove (Novae, astăzi Sviştov în Bulgaria), în provincia romană Dacia Ripensis. Era sclav şi avea o viaţă grea, dar de dragul lui Hristos, Cel în care credea, răbda toate şi se ruga, la rândul său, pentru toţi cei prigoniţi şi pentru venirea lor la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu. Plin de râvnă dumnezeiască, Sfântul Lup a început să-i defăimeze pe zeii păgânilor, cei fără suflet, şi, propovăduind astfel credinţa lui Hristos, mulţi au crezut după îndemnul acestuia. De aceea, păgânii au vrut să-l omoare, însă nu au reuşit, pentru că era apărat de Hristos Domnul. Nefiind el botezat încă, L-a rugat pe Dumnezeu să-i dea harul Botezului, înainte de a mărturisi înaintea păgânilor. Iar Dumnezeu, care ascultă rugăciunea robilor Săi şi împlineşte dorinţa celor bineplăcuţi Lui, a trimis atunci o ploaie mare peste pământ şi acela a fost semnul botezului pentru Lup. Văzându-şi dorinţa împlinită, Sfântul Lup s-a dat de bunăvoie în mâinile păgânilor, ca un miel spre junghiere, iar aceia luându-l l-au dus la dregătorul lor. Deci dregătorul a început să-l ademenească pe credinciosul rob al lui Hristos, făgăduindu-i că-l va elibera din robia ce se afla, însă Lup, fiind plin de credinţă, a spus că nu se va lepăda de Cel ce l-a scos din robia păcatului. Pentru aceasta a fost îndelung torturat, răbdând toate, iar la sfârşit prigonitorii i-au tăiat capul, într-o zi de 23 august, când a fost aşezat în ceata mucenicilor lui Hristos.
