Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Scoaterea Sfintei Cruci; Sf. 7 fraţi Mucenici Macabei
La sărbătoarea Scoaterii Sfintei Cruci, în Constantinopol, o parte din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul palatului împărătesc şi purtată în procesiune până la Biserica „Sfânta Sofia”, unde rămânea până la 14 august. Acest moment liturgic se săvârşea în amintirea arătării pe cer a Sfintei Cruci, Sfântului Împărat Constantin cel Mare. De această sărbătoare este legată şi biruinţa, cu puterea Sfintei Cruci, a împăratului Manuel I Comnen (1143-1180) asupra turcilor. Astăzi pomenim şi pe Sfinţii 7 fraţi Mucenici Macabei, care au trăit pe vremea lui Antioh al IV-lea (175-164 î.Hr.). Aceşti fraţi nu s-au supus poruncii împăratului de a cinsti pe zeii greci, fiind aruncaţi în foc şi primind astfel cununile muceniceşti. (Diac. George Aniculoaie)
