Sfânţii Mucenici Nicandru şi Marcian († 298) erau soldaţi în armata romană de la Dunăre. Ei îşi îndeplineau slujba ostăşească în cetatea Durostorum (astăzi, Silistra), pe vremea împăratului
Sf. Cuv. Benedict de Nursia; Sf. Sfinţit Mc. Alexandru preotul
Sfântul Benedict, al cărui nume înseamnă binecuvântat, era din cetatea Nursia, Italia, şi s-a născut în anul 480. Părăsind lumea, s-a retras într-o peşteră, la Subiaco, unde s-a călugărit la îndemnul unui monah Roman care vieţuia acolo. Vreme de trei ani s-a nevoit sfântul într-o peşteră, neştiut fiind de oameni, până când, în chip minunat, a fost descoperit de un preot, în ziua Învierii Domnului. Şi a început să vină la el mulţime de tineri, printre care şi Maur şi Placid, cu care sfântul a înfiinţat 12 mănăstiri. S-a mutat apoi la Subiaco, în Campania italiană, şi s-a aşezat cu ucenicii săi la Monte Casino, în anul 529. În acea singurătate, Sfântul Benedict a scris Rânduiala sa pentru viaţa de mănăstire. Pentru el, mănăstirea este o şcoală unde se învaţă a sluji pe Dumnezeu în tăcere, singurătate, smerenie şi ascultare. Pravila sa a ajuns rânduiala care, mai târziu, a fost adoptată, un timp, de toţi călugării din Apus. Era în vârstă de 63 de ani şi vieţuise 14 ani la Monte Casino, când Sfântul Benedict s-a mutat în pace la Domnul.



.jpg)


