Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Cuv. Benedict de Nursia; Sf. Sfinţit Mc. Alexandru preotul
Sfântul Benedict, al cărui nume înseamnă binecuvântat, era din cetatea Nursia, Italia, şi s-a născut în anul 480. Părăsind lumea, s-a retras într-o peşteră, la Subiaco, unde s-a călugărit la îndemnul unui monah Roman care vieţuia acolo. Vreme de trei ani s-a nevoit sfântul într-o peşteră, neştiut fiind de oameni, până când, în chip minunat, a fost descoperit de un preot, în ziua Învierii Domnului. Şi a început să vină la el mulţime de tineri, printre care şi Maur şi Placid, cu care sfântul a înfiinţat 12 mănăstiri. S-a mutat apoi la Subiaco, în Campania italiană, şi s-a aşezat cu ucenicii săi la Monte Casino, în anul 529. În acea singurătate, Sfântul Benedict a scris Rânduiala sa pentru viaţa de mănăstire. Pentru el, mănăstirea este o şcoală unde se învaţă a sluji pe Dumnezeu în tăcere, singurătate, smerenie şi ascultare. Pravila sa a ajuns rânduiala care, mai târziu, a fost adoptată, un timp, de toţi călugării din Apus. Era în vârstă de 63 de ani şi vieţuise 14 ani la Monte Casino, când Sfântul Benedict s-a mutat în pace la Domnul.
