Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin
Sfânta Teodora era din Alexandria Egiptului. În timpul împăratului Zenon din Constantinopol (474-491), părinţii ei, bogaţi, au măritat-o de tânără cu un om de seamă ducând o viață fericită. Pentru că era tânără şi frumoasă, s-a lăsat ademenită de stăruinţele unui tânăr şi a căzut în desfrânare. După ce a săvârşit păcatul, s-a întristat, a început a se tângui cu amar şi a intrat într-o mănăstire, unde s-a dat drept bărbat. După doi ani de pocăinţă au venit şi ispitele, a fost acuzată că a lăsat însărcinată o femeie. Pentru că a primit învinuirea, familia femeii i-a adus copilul şi Teodora l-a crescut timp de 7 ani, dar în afara mănăstirii, pentru că a fost alungată. Însă, milostivindu-se călugării, au reprimit-o pe cuvioasă în mănăstire. Nu după mult timp, au găsit-o pe Teodora răposată în chilie şi pe copil adormit de la plâns. Aşa au aflat călugării că este femeie, cerându-i iertare Sfintei Teodora. Soţul ei, aflând acestea, a venit la mănăstire şi a trăit până la moartea sa în chilia sfintei, iar copilul a ajuns mai târziu egumen al mănăstirii.
