Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ier. Vucol, Episcopul Smirnei, şi Fotie, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Varsanufie cel Mare
Sfântul Ierarh Vucol (†100) a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli şi a fost hirotonit episcop de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care l-a aşezat în marea cetate a Smirnei. Aici, Sfântul Vucol a păstorit cu înţelepciune, iar mai înainte de moartea sa a lăsat urmaş în locul lui pe fericitul Policarp. În această zi pomenim şi pe Sfântul Ierarh Fotie (†897). Acesta a fost hirotonit episcop în sfânta zi a Naşterii Domnului, în anul 857, şi a păstorit cu înţelepciune turma cea cuvântătoare a lui Hristos. Sfântul Fotie a scris multe cărţi deosebit de însemnate pentru viaţa Bisericii, cărţi cu caracter învăţătoresc, juridic şi literar. Amintim Mistagogia Duhului Sfânt şi Amfilohia, lucrare de 324 de teme, în care expune diferite probleme despre Sfânta Scriptură, teologie şi filosofie. Tot astăzi facem pomenirea Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare, care s-a născut în Egipt şi a îmbrăţişat viaţa monahală de tânăr. S-a învrednicit de darul vestirii celor viitoare şi tămăduia adesea neputinţele sufleteşti şi trupeşti ale ucenicilor săi. S-a mutat în pace la Domnul pe la anul 540.
