Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Agatonic, Teoprepie şi Severian
Din porunca împăratului Maximian (286-305), dregătorul împărătesc Evtolmie a fost trimis să prindă şi să ucidă pe creştinii din Nicomidia. În această cetate erau mulţi creştini, care, datorită dregătorului creştin şi duhovnicului său, Agatonic, au primit botezul. Evtolmie a poruncit să fie închişi cârmuitorul, Agatonic şi mulţi alţi creştini, printre care şi Teoprepie, Achindin şi Severian. S-a dus și în ţinuturile Pontului, unde Evtolmie i-a prins la Carpin pe Zotic şi pe ucenicii săi. Zotic a fost luat la Nicomidia, iar pe ucenicii săi i-a răstignit pe cruce. Apoi, luându-i Evtolmie pe Agatonic, Zotic, Teoprepie, Achindin şi Severian, a plecat spre Tracia, ca să-i judece împăratul. Pe drum, au fost supuşi la bătăi şi chinuri, încât, slăbiţi de suferinţă, Sfinţii Zotic, Teoprepie, Achindin şi Severian şi-au dat duhul. Când au ajuns în Silivria, unde se afla împăratul, li s-au tăiat capetele Sfântului Agatonic şi celor împreună cu el pentru că nu au renunţat la Hristos. (Diac. George Aniculoaie)
