Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Iulian din Tars şi Afrodisie (Harţi. Lăsatul secului pentru Postul Sf. Ap. Petru şi Pavel)
Sfântul Mucenic Iulian s‑a născut în cetatea Anazarve, a doua eparhie a Ciliciei, iar după moartea tatălui său s‑a mutat împreună cu mama sa în Tarsul Ciliciei. Botezat fiind pruncul Iulian în numele Preasfintei Treimi, era crescut de mama sa în învăţătura Sfintelor Scripturi şi în creştineasca evlavie. Pe când avea 18 ani a fost prins de păgâni, în timpul lui Diocleţian (284‑305), şi a fost dus la judecată înaintea dregătorului Marcian. Timp de un an a fost purtat prin toate cetăţile Ciliciei, fiind bătut şi chinuit de păgâni. Aceia se gândeau că ceilalţi creştini, care vedeau chinurile Sfântului Iulian, de frică, se vor lepăda de Hristos. Pe tot drumul a fost însoţit de mama sa, care se ruga pentru el, ca să le rabde pe toate cu credinţă, până la capăt. Când au ajuns ei în cetatea Egeea, mama sa i‑a rugat pe păgâni să o lase la fiul ei vreme de trei zile, ca să‑l sfătuiască să se închine idolilor. Dregătorul a lăsat‑o, iar ea în tot acest timp, cu lacrimi l‑a îndemnat să rabde toate chinurile, pentru a deveni Mucenic al Domnului. După trei zile, când au fost scoşi din temniţă, Sfântul Iulian şi mama sa au mărturisit cu mult curaj că sunt creştini. Pentru aceasta, Sfântul Iulian a fost aruncat în mare, iar mamei sale, după ce i‑au tăiat călcâiele au omorât‑o, primind astfel amândoi cununi de mucenici din mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.
