Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Miron preotul, Straton şi Ciprian
Sfântul Mucenic Miron preotul a trăit în Grecia, pe vremea păgânului împărat Decius (249-251), când era dregător aici Antipatros. În ziua praznicului Naşterii Domnului Iisus Hristos, Antipatros a intrat în biserică, unde slujea Sfântul Miron, ca să-i prindă pe creştinii adunaţi acolo. Sfântul Miron nu s-a spăimântat, ci l-a certat pe Antipatros, prin cuvinte pline de părintească dojană. Însă dregătorul s-a mâniat, supunându-l la chinuri. În timp ce a fost obligat Sfântul Miron să treacă prin foc, sfinţii îngeri l-au înconjurat şi au transformat focul în rouă. Şi după ce a fost supus la alte chinuri, pentru că Sfântul rămânea nevătămat, dregătorul şi-a luat singur viaţa. Sfântul Miron a primit cununa muceniciei, fiindu-i tăiat capul în cetatea Cizicului. (Diac. George Aniculoaie)
