Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Proroc Oseea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul
Sfântul Proroc Oseea a trăit cu opt secole înainte de Mântuitorul Iisus Hristos, pe vremea când evreii din ţinutul Samariei au fost luaţi în robie de asirieni (721 î.Hr.). A fost un bărbat de mare credinţă în religia strămoşilor săi, curat la inimă şi insuflat de Duhul Sfânt. A fost trimis de Dumnezeu să întoarcă de la rătăcire pe poporul Său, care ajunsese să se închine idolilor. De la el ne-a rămas o carte în 14 capitole în care prorocul înfăţişează legământul dintre Dumnezeu şi poporul Său ca pe legătura dintre soţ şi soţia sa. Căzând în idolatrie, poporul evreu a nesocotit pe Dumnezeu, iubirea Lui fiind batjocorită. Ceea ce vrea Dumnezeu, spune Prorocul Oseea, este mila şi iubirea, nu jertfele. Dumnezeu nu pedepseşte decât pentru a mântui. El osândeşte sila şi nedreptatea, dar după ispăşire şi pocăinţă sinceră El va primi iarăşi pe poporul Său şi-i va face parte de fericire şi de pace. Oseea a prorocit sub patru regi, aproape 30 de ani, şi murind la bătrâneţi adânci, a fost îngropat cu cinste în ţara sa. Tot azi pomenim şi pe Sfântul Andrei cel din Creta. El a luptat în timpul lui Constantin Copronim (741-775) împotriva iconoclaştilor, iar pentru aceasta a fost cumplit chinuit. El i-a spus împăratului: „De vreme ce pe cei ce ocărăsc chipurile împăraţilor, o, împărate, îi pedepseşti cu grele certări de moarte, ca şi cum v-ar ocărî pe voi, la câtă urgie şi pedeapsă dumnezeiască vă veţi osândi voi, cei ce ocărâţi icoana lui Dumnezeu?” Atunci tiranul mâniindu-se a poruncit de l-au dezbrăcat pe Sfântul Andrei, l-au întins pe un pat şi atât de mult l-au bătut, încât locul de sub el se înroşise de curgerea sângelui. Apoi i-au împuns coastele cu suliţe şi i-au zdrobit gura cu pietre, aruncându-l în temniţă. A doua zi şi mai mult a fost chinuit şi târât prin cetate, până când un pescar i-a tăiat piciorul cu satârul. Şi aşa şi-a dat mucenicul sufletul său în mâinile Domnului.
