Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Sfinţit Mucenic Eutihie; Sf. Mc. Tation
Sfântul Eutihie provenea, conform tradiţiei bisericeşti, din Sevastia Palestinei. Auzind el de propovăduirea Evangheliei lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de ucenicul cel iubit al lui Hristos, Evanghelistul Ioan Teologul. Drept aceea, dezrădăcinând din temelie înşelăciunea idolească şi scoţând darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor, Eutihie s-a umplut de râvnă apostolească şi de har, propovăduind cuvântul Domnului Iisus Hristos şi alături de Sfântul Apostol Pavel. De aceea, Sfântul Eutihie este numit ucenic al celor doi Apostoli, deşi nu se află în numărul celor 70. După ce a fost sfinţit episcop şi Eutihie a continuat să propovăduiască Evanghelia Mântuitorului Hristos cu şi mai multă râvnă, aducând pe mulţi necredincioşi la adevărata credinţă. Se spune că un înger al Domnului îl însoţea pretutindeni pe unde mergea şi-l întărea pe el, spunându-i mai dinainte cele ce aveau să se întâmple. A suferit pretutindeni legături şi bătăi, suferind cu bărbăţie. A pătimit chinuri pentru credinţa în Hristos şi a fost chiar dat fiarelor spre mâncare, dar a rămas teafăr. La sfârşit, a fost dus legat de la Efes în patria sa, Sevastia din Palestina. Slujba din Minei aminteşte că sfântului i-a fost tăiat capul cu sabia, luând astfel cununa muceniciei de la Hristos.
