Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Cuvios Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia
Sfântul Cuvios Moise a fost etiopian de neam, era negricios la faţă şi slujea ca rob unui oarecare dregător. Pentru că avea o fire rea şi pentru viaţa sa tâlhărească, dregătorul său l-a eliberat pentru că se temea de el. Deci, plecând Moise, s-a însoţit cu tâlharii şi văzându-l aceia puternic la trup şi aspru la obicei, l-au pus vătaf peste ei. Odată, Moise a dorit să se răzbune pe un cioban care-l împiedicase să facă o nelegiuire. Dar, negăsindu-l, i-a omorât patru berbeci graşi ale căror piei le-a vândut pe vin. Mai apoi, trecând printr-o mare primejdie, Moise s-a pocăit, devenind călugăr iscusit, trăind în post şi în aspre nevoinţe, aducându-i la Hristos chiar şi pe unii tâlhari care au vrut să-l prădeze. Căci, şezând în chilia sa, au nimerit la el nişte hoţi, neştiind că el este Moise. Şi legându-i Fericitul cu o funie, i-a pus pe umeri ca pe un sac de paie şi i-a dus în faţa obştii şi a zis către fraţi: „De vreme ce mie nu mi se cade să fac dreptate, iar aceştia au venit asupra mea să-mi facă rău, ce porunciţi să fac cu ei?” Şi au poruncit părinţii să-i dezlege şi să-i lase liberi. Iar ei, dacă au cunoscut că el este Moise şi văzând atâta bunătate la el, s-au mărturisit înaintea lui Dumnezeu, s-au lepădat de lume şi au devenit călugări iscusiţi. Cel care oarecând fusese tâlhar s-a învrednicit chiar de darul preoţiei. Pe când avea 75 de ani au năvălit saracinii în mănăstirea în care vieţuia şi, împreună cu încă şase monahi, a fost ucis, primind astfel cununa muceniciei din mâinile lui Hristos.
