Sfinţii Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau (†305) au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284‑305). Agapie era născut în cetatea Gaza, fiind un bărbat cinstit între creştini, pentru viaţa închinată
Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei; Sfânta Muceniţă Fotini Samarineanca (Harţi)
Sfântul Porfirie (†420) era din Tesalonic, iar pe când avea 25 de ani şi-a lăsat patria sa şi s-a dus în Egipt, făcându-se monah. A mers la Ierusalim să se închine la Locurile Sfinte şi aici l-a întâlnit pe călugărul Marcu, care i-a devenit ucenic. Căzând bolnav, Sfântul Porfirie l-a trimis pe ucenicul său la Tesalonic, pentru ca acesta să-i împartă averea săracilor. Asemenea Sfântului Apostol Pavel, cunoştea meseria de a face corturi, învăţând totodată pe iudei şi pe păgâni cuvintele Evangheliei. Ioan al II-lea (386-417), Episcopul Ierusalimului, auzind despre viaţa Sfântului Porfirie, l-a chemat la sine şi l-a hirotonit preot, încredinţându-i paza Cinstitului Lemn al Sfintei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului. Pe vremea împăratului Arcadie, murind episcopul din Gaza, Sfântul Porfirie a fost sfinţit episcop acolo, la cererea clerului şi a credincioşilor. Cu ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântul Porfirie a reuşit să-i liniştească pe păgânii din Gaza şi, cu daruri de la împărăteasa Eudoxia, a înălţat acolo, în locul templului păgân, o biserică frumoasă. A trecut la Domnul la vârsta de 72 de ani, după 25 de ani de păstorire.





